vineri, 30 noiembrie 2012

Douăzeci de mii de leghe sub mări

I was swimming, I was fighting. Then I thought, just for a second, I thought “What’s the point?”and then I let go. I stopped fighting.



Vreau să plec. Și aș vrea să te iau cu mine. Unde încă nu știu; așa cum nu știu nici pentru cât timp sau dacă voi pleca cu totul sau doar cu mintea.

Știu că am decis că ar fi mai bine să plec singură, dar adevărul e că nu cred că aș putea fără tine. Așa că m-am răzgândit și ți-am scris o scrisoare. Acum însă mi-e frică să ți-o trimit. Poate că o să o rupi. Poate că o să o citești și o să râzi. Poate că o să se piardă pe drum.

Să știi că valiza e pregătită, iar destinația e adâncul Pacificului. Am ales întâi cerul, dar e prea evident și populat. Aș vrea să fim numai noi doi undeva. Aș vrea să nu știe nimeni de noi, să fim șterși din memorii, albume, cărți de telefon.

Sper să nu te sperie imposibilitatea de a respira sub apă. Îți promit că învățăm împreună. Și o să stăm îmbrățișați la douăzeci de mii de leghe sub mări, iar un tânăr Jules Verne va scrie despre cei doi nebuni ascunși o viață și o zi sub ape.

Vreau să plec. Vrei să vii cu mine?

Un comentariu:

  1. "Because I got you under my skin, sweetie pie. Si nu e o propozitie incheiata, imi spune calculatorul. Da, stiu.
    Pentru ca trebuie sa ne tragem iar blugii pe noi.
    Pentru ca mi-ar fi placut al naibii de mult sa-l intilnesc. As fi fost de nenumarate ori penibila si m-as fi lasat luata peste picior de cite ori ar fi vrut el. As fi incercat sa fiu acolo, in orice caz. Si el stie asta…
    Pentru ca ma multumesc cu putin (o cafea, si nici atit), cind el imi sta in fatza.
    Pentru ca they can’t take that away.
    Pentru ca habar n-am ce va fi luni (e deja luni).
    Pentru ca as dansa un blues in blugi acum cu el. L-as imbratisa de i-as rupe oasele, sa nu-l mai vad pe aici. L-as mai intreba printre dinti : what are you doing for the rest of your life ? L-as lua de guler (n-are), de tricou, de brat, cu gura mea i-as rupe gura lui ; si dintii. Si limba.
    Pentru ca din incaierarea asta reiese in mod logic ca l-am iubit, si ca asa cum l-am iubit n-o sa mai fie.
    Pentru ca o sa-mi privesc iar miinile, ca acum, si o sa le intreb : cu cine o sa mai scrieti ? Nu vedeti cum aratati ? Miini de copil neingrijit !

    It might as well be spring"

    RăspundețiȘtergere