marți, 14 februarie 2012

If only



Aș vrea...aș vrea să-ți pot scrie.

Aș vrea să îți spun că mi-e dor de tine. Mereu. Mi-a fost dor ieri după ce ai plecat, mi-e dor azi, îmi va fi dor și mâine.

Aș vrea să știi că lumea are un sens atunci când ești cu mine. Mintea-mi străbate căi nebănuite, inima-mi tresare, mâinile-mi sunt tremurânde...

Aș vrea să mă crezi că te am mereu în minte. Dimineața când mă privesc în oglindă, seara înainte să sting luminile,iar noaptea-n vis ești din nou cu mine.

Aș vrea...aș vrea să-ți pot scrie.


vineri, 10 februarie 2012

A year without rain


"Învinge durerea,

Râzi cât se poate,

Căci tot la zi ajunge

Și cea mai lungă noapte..."

William Shakespeare


Fiecare dimineață e ca cele în care mă trezeam cu un mesaj de la tine spunându-mi căt de mult ți-am lipsit. Până când realitatea mă lovește cu prostul obicei de a-mi reaminti că nu mai ești.

Fiecare zi petrecută fără tine mă face să mă simt ca și cum m-aș scufunda cu încă un milimetru în nisip mișcător. Aș vrea să mă scufund odată, să nu mai simt durerea, dar viața se încăpățânează să facă totul mai greu.

Așa că încerc să trăiesc cu ideea că nu se va termina prea curând, amintindu-mi fiecare moment fericit petrecut alături de tine. Încerc să zâmbesc atunci când povestea noastră se derulează încet în mintea mea, trăind fiecare moment, simțind fiecare atingere, fiecare sărut ca și cum s-ar întâmpla acum.

Vreau să te întorci. Să fim iar ca înainte. Să mă faci să mă simt cum nu m-a făcut nimeni să ma simt. Să mă faci să cred în tine și în noi, așa cum n-am mai făcut-o de mult. Să mă faci să iubesc fiecare secundă interminabilă din viața noastră.

Haide vino. Ia-mă de mână și șoptește-mi că mă vrei așa cum ai făcut-o de atâtea ori. Vino înapoi la mine și readu-mi lumina zilei. Fă-mă să simt din nou. Ia-mă cu toată ființa mea.

Vino. Readu-mă la viață. Iubește-mă.

vineri, 3 februarie 2012

Dragoste și ciocolată



"Și totuși există iubire

Și totuși există blestem

Dau lumii, dau lumii de știre

Iubesc, am curaj și mă tem"

Adrian Paunescu

Către ea
Spune-mi ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-ai părăsit. De ce cu toate că îmi spui că niciodată n-ai iubit, scrii despre un sentiment pe care nu l-ai trăit? De ce fugi mereu în căutarea a ceea ce ai fi putut avea deja înmiit? Ce crezi că vei găsi?

Către el

Ai simțit vreodată cum plămânii îți rămân fără aer și refuză să cedeze încercărilor tale disperate de a-i readuce la normal? Ai simțit cum cu fiecare pas pe care îl faci mai departe de ființa aceea fragedă care depinde de tine, inima te lasă și ea?
M-ai întrebat odată de mult ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-am părăsit.
M-ai întrebat odată de mult de ce scriu despre un sentiment pe care nu l-am trăit.
M-ai întrebat odată de mult ce cred că voi găsi.
Acum știu ce, de ce, cât, dacă...mai ești aici ca să-ți răspund? Crezi că poți să mă mai asculți?
Vrei să știi ce le-a lipsit? Zâmbetul, privirea, masajul, ciocolata, florile, ciondăneala, atracția...le-au lipsit imperfecțiunea și complexitatea firii. Le-au lipsit pasiunea și dăruirea. Le-au lipsit imposibilitatea de a minți și de a înșela. Ai lipsit tu.
Vrei să știi de ce scriu despre iubire? Pentru că am simțit-o. Sau cel puțin, am ajuns pe atât de aproape pe cât se poate ajunge de acest sentiment. Scriu pentru că e modul meu de a mă complace într-o existență bazată pe povesti de dragoste. Scriu pentru că vreau ca toate astea să aibă într-o zi un final fericit. Cu tine.

Spune-mi te rog că ai rămas fără aer atunci când ai fugit. Pentru că vrei să știi ce cred că voi găsi? Pe cel pe care l-am lăsat să scape.

Pe tine.