luni, 19 decembrie 2011

Vise


Te-am visat azi-noapte.

Mă priveai insistent din celălalt colț al camerei, zâmbetul tău plin de dor chemându-mă parcă înapoi la tine, conștient însă de imposibilitatea relației noastre.

M-am apropiat ezitantă și dornică totodată de sentimentele pe care le trăiam odată lângă tine. Cu fiecare pas, amintirile ținute sub cheie undeva într-un colțișor al minții evadau una câte una.Picioarele îmi tremurau, inima-mi stătea să explodeze, corpul îmi ardea de dorință...
Nu vroiam perfecțiune, pentru că asta mi-am dorit și ultima dată și uite unde am ajuns. Te vroiam doar pe tine, cu toată ființa, în ciuda greșelilor și certurilor care vin alături de fericirea adevărată.Erai doar tu acolo, lângă ușă, fără secrete sau vreo mască idilică, așteptându-mă plin de speranța unui nou început.

Apoi, realitatea incontestabilă m-a lovit cu bruschețea-i caracteristică. M-am trezit și totul a revenit la normal. Afară era încă întuneric. Am încercat să adorm la loc, însă rănile sângerânde îmi provocau dureri prea mari pentru a mă mai putea reîntoarce în universul perfect creat de mintea mea bolnavă.

Am încercat să te sun...însă curând am înțeles că nimic nu va mai fi la fel cum era odată. „Nu-i nimic”mi-am spus, aprinzându-mi o țigară. „Măcar visele nu mă vor părăsi niciodată pentru o altă fată”.

luni, 12 decembrie 2011

I'll make you believe



Viața e un joc de noroc. Pe măsură ce trece timpul, tot mai multe cărți se întorc cu fața. În funcție de ce vezi, poți alege să mergi mai departe, sau poți alege să renunți. Odată întoarsă, o carte nu poate fi schimbată sau pusă din nou cu fața în jos. Așa că tot ce ne rămâne e să credem în cineva care ne va ghida prin întuneric spre fiecare carte câștigătoare.
Să spunem de dragul conversației că îmi placi. Ar fi în regulă? Da? Bine, atunci..
Să spunem, din nou, ipotetic vorbind, că te iubesc. Ai fugi de lângă mine? Nu?
Dar dacă ți-aș spune că vreau să îmi petrec întreaga viață cu tine?
Ai fi dispus să te obișnuiești cu asta? Da...? Ești sigur? Cât de sigur? În regulă...
Să punem problema altfel atunci, încă vorbind ipotetic, bineînțeles.M-ai putea considera vreodată acea cineva care te va face să crezi? Acea cineva care nu îți va da niciodată drumul la mână, care nu te va lăsa să alegi să renunți și datorită căreia acea opțiune nici măcar nu va mai intra în calcul? Acea cineva pe care vei ajunge să o iubești atât de tare încât ți-ai da și aerul din plămâni pentru ca ea să trăiască, oricât de ciudată și amețită ar fi?
De dragul conversației...vei alege să te expui, să lași garda jos, să mă lași să te ghidez? Ai încredere, va fi bine. Cu fiecare carte întoarsă, vom fi cu un pas mai aproape ...

http://www.youtube.com/watch?v=I6cdPeYJh0s&ob=av2e