vineri, 16 octombrie 2009

the love of a werewolf


"Even a good man,who is pure of heart,and says his prayers at night,can become a wolfman,when the wolfbane blooms and the autum moon is bright

Norii se dau la o parte amenintator de rapid, dezvaluind luna in forma unui cerc mortal…

teroarea din ochii lui imi opreste inima in loc ."fugi!!"o voce incredibil de inteligenta urla inauntrul meu.dar nu ma pot misca...

privesc uimita cum corpul i se transforma intr-un mod atat de brutal...de dureros. Insa, sub tot acel par,sub privirea-i furioasa si alba ii pot inca distinge ochii mari, negri si plini de viata care parca ma implora sa fug...

il vad cum se apropie in salturi de mine .cu fiecare pas al lui ,viata asa cum o stiu e tot mai aproape de un fin

in momentul in care mi-am vazut carnea sfasiata si sangele pe dintii lui ,am stiut ca in curand o sa se termine.

Durerea era tot mai mare ,mai insuportabila,mai atroce,crescand si crescand si crescand pana cand...NIMIC. n-am mai simtit nimic...intr-o secunda, durerea a disparut si eu..eu m-am predat neputincioasa ghearelor lui ucigatoare,asteptand ca durerea sa revina,asteptand ca veninul sa nu-si faca efectul si...

Asteptam ceva...orice.
Acum doar bratele-i puternice ma mai sustineau intr-un mod atat de gentil,de elegant,atat de tipic lui...

Am murit? Nu. Nu inca, cel putin. Simt cum incet,incet ma afund si mai tare intr-o lume necunoscuta. Mi-e frica. Sa fie acesta sfarsitul?

„rezista, iubire...rezista, te rog...te implor”
Ii privesc ochii negri si plansi si imi amintesc de ce am facut toate astea. Nu, nu mi-e frica! Nu-mi permit sa-mi fie frica. Nu acum. M-am intors din Infern. Acum trebuie doar sa lupt...dar oare cat mai pot ?

Incet,incet vorbele-i se pierd in ceata deasa ce ma inconjoara...as vrea sa dorm o vreme...
...[...]...

Dar nu pot pleca...nu acum cand e atat de aproape...nu acum cand putem fi impreuna pentru totdeauna...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu