Schimbări

Nu ţi se pare că e ciudat cum viaţa poate să se schimbe într-o clipă? 

Luni

18:00 Eşti într-un loc mirific în care îţi doreai de mult timp să ajungi, iar alături de tine este persoana perfectă pentru tine. Cel puţin aşa crezi în acest moment. Totul este aşa cum ar trebui să fie, aşa cum aşteptai de mult. Ceva însă nu pare a fi tocmai în regulă. Te sărută, te îmbrăţişează protector, îţi spune tot ceea ce ţi-ai imaginat că îţi va spune atunci când va fi momentul potrivit. Dar momentul nu pare a fi cel potrivit.

18:30 Mănânci o îngheţată. Vă ţineţi de mână şi vă plimbaţi fără vreo destinaţie anume în minte. Sunteţi doar voi doi, departe de ochii lumii.

18:35 Începe ploaia. Tu te bucuri de ea, vrei să mai rămâi. Să îţi mănânci îngheţata în tihnă şi să îţi gaţi plimbarea. El vrea să plece. I se pare ciudat că vrei să mai stai. Tu însă ştii că trebuie să tragi de fiecare moment, pentru că în curând totul se va încheia şi vei regreta fiecare secundă pierdută.

18:40 Te convinge totuşi să plecaţi. Intraţi în maşină, te sărută scurt şi porniţi la drum. Ah, drum nenorocit spre civilizaţie. Te gândeşti că mâna lui e atât e caldă şi că poate totuşi nu visezi.

19:00 Maşina opreşte aproape de casă. Vă priviţi îndelung în speranţa că prelungiţi încă puţin măcar perfecţiunea momentului. Cel puţin TU speri asta. Poate el te priveşte doar ca să se convingă că întradevăr asta vrea. Observi pentru o secundă cum strălucirea îi dispare din privire, însă revine imediat la loc şi te gândeşti că poate ţi-ai imaginat.

19:29 Ceva încă ţi se pare ciudat. Încerci să îţi scoţi gândurile rele din minte şi te gândeşti că în sfârşit a venit şi momentul tău. Râzi, dansezi prin casă şi simţi că tot ceea ce ţi se întâmplă începe întradevăr să prindă contur.

00:00 Adormi fericită, îmbrăţişând această nouă şi multaşteptată experienţă.

Marţi

7:30 Te sărută scurt şi porniţi la drum.

7:45 Cu mâna caldă pe obrazul tău şi un zâmbet care a adunat parcă toată fericirea din lume, îşi mărturiseşte dragostea faţă de tine unei persoane dragi. Eşti în stare de şoc. E prea frumos ca să fie adevărat. Cu toate acestea te gândeşti că dacă face publică relaţia voastră, înseamnă că există. Chiar există.

21:45 Te sună. E aici. Vrea să te vadă. Simţi că parcă nu ai vrea să îl vezi, că ceva e întradevăr ciudat. Ieşi oricum din casă şi pe măsură ce te apropii de maşina lui simţi cum fericirea creşte în sufletul tău. Undeva într-un colţ ascuns însă înmugureşte îndoiala. Ce nu e bine?

22:15 Ieşi din maşină. Nu îl mai săruţi. Pleci oarecum distrasă spre casă şi te gândeşti pentru un moment că totul e deja aproape de final, ceea ce e ciudat, pentru că tocmai ce a început.

00:30 Adormi. Gândurile nu îţi mai dau pace. Îl visezi toată noaptea şi cu fiecare minut care te apropie mai mult de răsăritul soarelui, îndoiala face flori mai mari şi pline de spini.

Miercuri

16:00 Îţi scrie. Scurt şi la obiect, ţi-ai uitat hanoracul, vrea să ţi-l înapoieze. Îl întrebi dacă e ceva în neregulă. Ceva chiar e în neregulă. În decurs de mai puţin de o jumătate de oră treci prin toate stările posibile, tremuri, fugi în baie şi te prăbuşeşti pe gresia rece, îţi pierzi minţile, îţi verşi toată furia în câteva mesaje pe care în mod normal nu i le-ai fi trimis. S-a terminat. De data asta chiar s-a terminat. Visul s-a încheiat, te-ai trezit şi îţi dai seama că ai trecut de la rău la mai rău.

20:30 Vă întâlniţi. Îţi recuperezi nenorocitul de hanorac. Te priveşte cu ochi pierduţi şi nepăsători. Chiar s-a terminat totul. Pleci. Pleacă. Realizezi cu stupoare cum în nici trei zile ai trecut de la fericire absolută şi nesperată la o tristeţe care acum te macină şi nu ştii ce să mai faci să îţi revii. 

Joi

10:20 Ai vrea să fii printre oameni, să mergi mai departe, însă oamenii din jurul tău te nenorocesc şi mai tare.

13:00 Începi să scrii, pentru că asta ştii să faci cel mai bine. Rememorezi fiecare moment şi ajungi aici, tastând incontrolabil, eşti nemâncată, nedormită şi fără chef de viaţă. Ai vrea ceva, dar acum nu mai ştii ce. Un singur lucru mai ştii sigur – pe el nu îl mai vrei.