Te urmăresc pe străzi

În mintea mea nu exist fără tine...

De câteva nopți am un vis pur și simplu bizar.

Te urmăresc pe străzile pustii... și te pierd de fiecare dată. Te joci cu mintea mea și mă faci să cred că nici măcar nu ai fost vreodată aici. Dar eu știu că ești cât se poate de real. În străfundul inimii simt asta și refuz să accept un alt răspuns...

Te revăd în depărtare și o iau la fugă spre tine. Uit de tot ceea ce mă înconjoară. Având în minte doar momentul în care privirile ni s-au întâlnit cu interes pentru prima dată, mă îndrept spre tine convinsă că și tu trebuie să îți amintești de toate astea.

Te prind din urmă și te iau de mână...mi-e teamă să nu te strâng prea tare...mi se pare că a trecut atâta timp și totuși nu a trecut aproape deloc. Ești la fel...înalt, frumos, misterios, mereu convins că ai dreptate orice ai spune. Mi-ai lipsit. Ți-aduci aminte de mine? De noi? De primul sărut încununat de alcool? Nu? Dar ce zici de cel furat pe ascuns, departe de ochii lumii? Ți-aduci aminte de frica de o nouă relație, de frica de a simți din nou?

Îți iau fața în mâini și te implor să mă privești în ochi...PRIVEȘTE-MĂ! Sunt eu...sunt cea pe care o iubești. Fetița ta dragă care te iubește și ea...

Ce spui? Acum mă recunoști? Spune-mi că da...ia-mă de mână și arată-mi din nou fericirea...

Apoi însă mă trezesc brusc. Ești aici. Mă strângi în brațe și îți amintești de mine. Îmi șoptești că mă iubești și te vâd zâmbind cu drag..totul e din nou calm, frumos și bine. E în regulă! Totul e în regulă!

Să nu faci, iubitule, visul să se îndeplinească...să nu mă uiți!