Parallel on the other side

Just put your hand on the glass, I'm here trying to pull you through. You just gotta be strong.

Sunt undeva departe. Singură. Caut un cer care se presupune că e acolo sus undeva, dar totul e prea întunecat şi nu pot să văd nimic. Avansez încet, cu teamă, spre ceea ce nu mai pare a fi acolo unde trebuia. Încerc să simt ceva cu buricul degetului. Nimic. Solitudine.

Încetul cu încetul rămân fără aer şi panica se instalează cu o atitudine paradoxal relaxată în corpul care tremură tot mai incontrolabil. Simt un val de aer cald venind din dreapta mea. Întind mâna din nou, plină de speranţă. Nimic. Din nou solitudine.

Liniştea apăsătoare îmi face urechile să ţiuie, iar mintea începe să urle disperată după ajutor. Nicio prăpastie în care să mă pot arunca, nicio mare în care să fug înot, niciun bolovan sub care să mă ascund, nimic nu apare în ajutorul meu.

Mai arunc o privire disperată în jur. Încă una. Apoi încă una. Ultima. O mână mă trage subit spre nu ştiu ce. Mă las trasă. Orice e mai bun decât neantul. Cine eşti? Unde mă duci? Du-mă. Nu vorbi. Taci. Zâmbeşte-mi doar, să ştiu că eşti chiar tu.

Mă opresc într-o oglindă. De o parte sunt eu, de cealaltă parte eşti tu. Acum ce fac? Cum trec? Cum ajung la tine?