Anotimpuri noi

If there’s one thing I’ve learned over the years, it’s that it only takes one person, one patient, one moment to change your life forever, to change your perspective, colour your thinking. To force you to re-evaluate everything you think you know. To make you ask yourself the toughest questions: Do you know who you are? Do you know what’s happened to you? Do you want to live this way?

Astăzi sunt într-o stare ciudat de calmă și comfortabilă. Mă simt liberă și protejată totodată. Cumva mi-e teamă să mă bucur de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, de modul în care totul pare că se așează încet încet. Cu toate acestea, nu pot să nu simt o oarecare satisfacție la gândul că parțial deciziile mele m-au adus în punctul în care sunt acum.

Sunt, pf, cum să vă explic...sunt valul stingher care încearcă să mai lovească malul cu putere pentru o ultimă dată, după o furtună ce părea interminabilă – nu mai am forța necesară să fac găuri în nisipul fierbinte, nici nu mai prea vreau asta, dar încerc totuși. Nu mai vreau să mă lupt aiurea cu morile de vânt, să îmi împart gândurile între a pleca și a rămâne, între a mă certa și a lăsa de la mine, între a fi aici sau a fi acolo.

Afară e primăvară și primăvară începe să fie și în sufletul meu. Înfloresc încet, și pe măsură ce o fac, mă și calmez. Am crescut...m-am maturizat și se vede. Vreau zile line și viață de familie. Nu mai vreau facultate, așa cum nu mai vreau nici cluburi. Vreau să ies la o cafea dimineața pe balcon, să fiu sărutată dulce pe frunte și să fiu ținută de mână în timp ce scriu grăbită un articol de ziar, singurul stres al vieții mele fiind câte un deadline.

Am obosit. Așa că l-am luat de mână și i-am spus că îl iubesc și că vreau să fiu a lui și numai a lui toată viața. Sunt convinsă de asta. Vreau să mă trezesc zi de zi cu gândul că el este acel cineva care mă bucură cu zâmbete și îmbrățișări atunci când mă năpădesc problemele. Vreau ca el să fie cel care îmi dă fiori de fiecare dată când mă mângâie. Vreau ca mâinile lui să fie singurele pe care să le sărut cu sfințenie. Vreau să fiu martora fiecărui rid care îi apare pe față și fiecărui fir alb pe care i-l scot cu firea mea explozivă și copilăroasă. Vreau barba lui aspră. Vreau râsetele lui. Vreau privirea. Vreau sărutul.

Astăzi sunt într-o stare ciudat de calmă și comfortabilă. Și e numai vina lui că m-a făcut să îl iubesc.