marți, 25 septembrie 2012

Iarna


De câteva zile mă simt un pic ciudat. Nu sunt sigură că pot să și explic, dar pot măcar să încerc de dragul artei. Mai sunt câteva zile și voi schimba încă o foaie a calendarului...cumva însă timpul mi se pare că trece mult mai greu decât o face de fapt. Cu toate astea, oricât de ciudat ar suna, simt miros de iarnă.

Vezi? Exact ce spuneam...ciudat. Mintea mi-e o învălmășeală de idei, sentimente, impulsuri contradictorii. Astenie de toamnă se numea oare? Da. Cred că da. Cu toate astea nu cred că o am. Totul e mult prea stupid și pueril ca să fie încadrat într-o dereglare.
Anul acesta nimic n-a fost ca în anii precedenți. Am fost mai fericită în câteva săptămâni decât am fost câțiva ani la rând puși laolaltă. Am fost și la polul opus, gata să omor pe oricine mi-ar mai fi stat în cale. M-am simțit împlinită, nebună, dorită, părăsită, uitată, văzută...Am încercat să fac mai mult, să fiu mai bună, m-am și lăsat repede păgubașă. Am făcut multe greșeli. Am și reparat multe altele.

Nu am apucat încă să văd frunzele cum își schimbă culoarea și cad. Nu am alergat dimineața în parc, respirând aerul rece, dar plăcut. Nu am profitat la maxim de ultimele raze de soare, de ultimele petale de lalea, de ultimele urme ale parfumului verii...am uitat cu totul de tot ceea ce mă înconjoară. După cum spuneam, n-a fost ca în anii precedenți.
Chiar dacă poate sună peste măsură de ciudat, nu îmi pare atât de rău pe cât mi-ar fi părut acum ceva vreme. Da, am uitat de tot ceea ce mă înconjoară. Dar nu îmi pasă. Cumva, am uitat să mai trăiesc prin natură, să respir prin ea, să cresc și să mă schimb odată cu ea, și am învățat să fac toate astea de una singură. Și de asta sunt mândră.

Mai sunt câteva zile și voi schimba încă o foaie a calendarului...încă o foaie plină de contradicții, de nebunie și fericire, de certuri cu mine și cu ei, de împăcări...cu mine...cu ei...vine iarna. Și vine mai repede decât o simțiți voi. De unde știu? Pur și simplu simt. Simt cum totul e pe cale să se schimbe radical și definitiv. Eh, poate nu definitiv. Cel puțin pentru moment...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu