Ceva

Dor…

O copilă naivă stând pe marginea străzii cu o ţigară neîncepută între degeţelele-i subţiri, cugetă îndelung.

În faţa ei, un băiat, pardon, bărbat, mult mai mare decât cei cu care a avut ea de-a face până acum, o priveşte gingaş cu coada ochiului cum stă şi contemplează ţigara ca şi cum dacă ar fuma-o rapid i-ar da puterea să iasă din încurcătură.

Se decide să mai aprindă şi ţigara asta nenorocită.

*Încă una şi mă las. Pe bune.*

Râsul lui atât de aiurea şi de zgomotos şi totuşi extrem de atrăgător îi atinge parcă fiecare colţişor al corpului înţepenit de frig. În timp ce încearcă să-şi reaprindă ţigara printre bombăneli care îl amuză şi mai tare pe, hai să-l numim X, o lacrimă fierbinte i se prelinge încet şi gâdilicios pe obraz, aşa că-şi şterge discret faţa rozalie cu mâneca subţire a bluzei.

Dor...îşi repetă pentru a mia oară.

Îi atinge uşor şi ezitant mâna mare şi caldă (futu-i..ştia el ce ştia când a ţinut pentru el mănuşile în loc să i le dea ei). Din reflex probabil, feciorul cu ochii mari şi adânci ca de copil îi cuprinde protector mâna minusculă într-ale lui şi i-o sărută dulce. Apoi pleacă fără niciun cuvânt, lăsând-o pe scumpa lui uitându-se iar în gol, cu o nouă ţigară aprinsă într-o mână şi cu cealaltă scotocind prin buzunar după banii pentru un alt pachet de ţigări.

*După ăsta chiar că mă las* spune ca şi pentru sine, râzând scurt şi apoi oftând din adâncul inimii.

Dor...acum ştie ce e, cum e, dar nu ştie, şi nu o va şti probabil niciodată, de ce el....

http://www.youtube.com/watch?v=6uB4lT5CblA