Dacă ai muri mâine...ce ai face astăzi?
Ai încerca disperat să găsești o soluție la o problemă imposibil de rezolvat? Ți-ai
pierde ultima zi de viață numărând minutele și secundele care par că trec tot
mai repede pe lângă tine? Ți-ai contempla statutul de ființă imperfect
construită, de ființă muritoare? Ți-ai scrie memoriile într-un caiet care peste
câțiva ani va fi undeva într-o pivniță îndesat într-o cutie plină de praf?
Ai putea face toate astea. Ai putea să îți
ratezi chiar și ultima zi făcând exact aceleași lucruri pe care fiecare dintre
noi le face în fiecare moment al vieții. Ai putea face tot ceea ce ne determină
să trăim cu convingerea că totul în viață e inutil, plictisitor, efemer.
Sau ai putea să încerci să trăiești. Oprește-te
o secundă din alergat. Privește spre cer. Contemplează grandoarea cerului
atunci când răsare soarele deasupra infinitului mării.
What if...the most well known question that appears after a regret or a choice we were forced to make due to things we can not control...easily avoidable if we do make things against our will or fear of failing. And still we will never know when we will die so taking attitude should be the way, make peace out of war, love out of hate, hope out of the dust that blinds our eyes and simply enjoy life like we should. The evanescence of life can be shadowed by the intensity of actually living it. Small things can bring happiness and a simple "I love you" can bring a smile on someones face or even bump you on the verge of happiness as a following event. Therefore we should stop questioning ourselves and just live and share with the ones we love...and now excuse me I think I think I have to tell someone I might be in love with her...
RăspundețiȘtergere