Mă poți auzi când îți strig numele în zare, plină de speranță? Mă poți simți atunci când, privind pozele cu tine, încerc să îți cuprind mâna? Ai primit cumva vreuna din scrisorile pe care puse în sticle, le-am aruncat în oceanul pe care mi-ai promis cândva că îl vom străbate?
Ei spun că ai uitat de mine...că ai uitat tot...că acum înveți din nou să trăiești și că ar trebui să te las să crești. Dar cum oare să fac asta când tu încă nu m-ai învățat? Cum să o iau pe alt drum dacă altul nu cunosc în afară de cel pe care mi l-ai arătat?
Fiecare zi petrecută fără tine, e o nouă zi petrecută pe o plută singură pe mare. Soarele îmi arde ochii, sarea îmi atinge rănile și mă ustură. Rechini flămânzi așteaptă să cedez și să mă las pradă adâncurilor întunecate de care tu m-ai învățat să mă țin departe...
Vreau să te întorci la mine. Să fim iar amândoi. Scoate-mă te rog din nebunia asta. Dă-mi aripi și condu-mă spre lumi știute doar de noi. O putem lua de la început, poate chiar pe un alt drum. Putem să creștem amândoi odată. Împreună. O să uit eu totul pentru tine...doar...promite-mi că-ți vei aminti de mine.
Foarte frumos :)
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos :D
RăspundețiȘtergere