marți, 9 februarie 2016

Oare de ce-ai venit? De ce-am rămas?

I would have stayed up with you all night...


Ce se întâmplă oare cu universul atunci când încerci să lucrezi împotriva lui?

Oricât ar fi încercat în ultimul an să îmi facă împotrivă, am dat constant din coate. Am încercat să mă salvez şi să fac ceea ce am crezut EU că e bine pentru mine. Universul însă e încăpăţânat şi nu vrea să mă lase în pace. Se tot agită şi aruncă săgeţi peste tot pe unde calc. Vrea să mă facă să mă răzgândesc. De multe ori am fost pe cale să cedez şi să fac aşa cum vrea el, dar nu am ajuns niciodată 100% de partea lui. Nu pricepe că nu vreau aşa, ci vreau altfel.

Nu pricepe că îl vreau pe el şi nu pe celălalt.
Nu pricepe că vreau să îi zâmbesc lui şi nu altuia.
Nu pricepe că vreau acolo şi nu aici.
Nu pricepe.

Mi-e dor de râsetele de copii şi de orele pierdute în faţa televizorului. Mi-e dor de el cumva, fără să înţeleg neapărat de ce. Îmi lipsesc glumele lui nesărate şi momentele în care mă făcea să mă simt cu adevărat specială. Mi-e dor să îmi spună minciuni frumoase pe care le acceptam cu naivitatea unei fetişcane. Mi-e dor să simt că am ieşit la suprafaţă, chiar dacă în realitate mă afundam tot mai tare spre străfundurile unui ocean de sentimente neîmpărtăşite. Nu înţeleg de ce, dar mi-e dor până şi de micile dezamăgiri.

Nu înţeleg ce s-a schimbat.
Nu înţeleg de ce nu-s eu Ea.
Nu înţeleg de ce pleacă şi se întoarce mereu, doar ca să plece din nou.
Nu înţeleg.

Ce se întâmplă oare cu universul atunci când vede că pur şi simplu nu vreau ca el, ci vreau ca mine?

Oricât aş analiza totul, nu reuşesc să ajung la nicio concluzie. Nu înţeleg nimic şi nici el nu pricepe asta. Se tot încăpăţânează să ia decizii pentru mine, când eu nu am nevoie de asta. Am nevoie de el de partea mea. Să lucrăm cot la cot pentru fericirea mea. Oare de ce nu vrea?

De ce nu vrea să fiu fericită?
De ce nu vrea să am linişte?
De ce nu vrea să mă lase în pace în mizeria mea frumoasă?

De ce nu vrea?