Știu că ți-am spus că nu-mi pasă dacă sunt singura din viața
ta sau nu. Dar uneori nu pot să nu mă gândesc la noi și la ce am putea fi. Nu pot
să nu mă gândesc la posibilitatea ca într-o zi să putem fi mai mult decât două
persoane care își dau frâu liber impulsurilor carnale, să putem fi nu tu și eu,
ci noi doi, amândoi, împreună.
E chiar amuzant dacă stai puțin să te gândești. Amintește-ți
cum a început totul. O simplă discuție ipotetică la o limonadă, o altă seară
petrecută împreună încercând să negăm că atracția dintre noi există cu
adevărat, un sărut lipsit de alte conotații în afară de cea a unei nevoi pur
fizice.
Acum însă, și știu că si tu o simți, e ceva mai mult. Undeva
pe drumul prieteniei nevinovate încununată de bariere ignorate, ne-am conectat
la fel ca, oricât de ciudat ar suna, o larvă și coconul ei. Undeva acolo, pur
și simplu, drumul pe care l-am urmat alături de tine a căpătat sens. Legătura noastră
s-a metamorfozat într-o relație pe care nu am vrut sau poate nu am știut-o prețui.
Gândește-te puțin doar, atât îți cer...privește portretul
din alt unghi. Admiră-l. Învată-l. Prețuiește-l. Apoi, dacă, și știu că așa va
fi, vei ști că suntem mai mult decât doi trecători pe drumul plăcerilor
carnale, caută-mă. Eu voi fi aici. Te voi aștepta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu