luni, 28 martie 2011

Stau şi-aştept


Stau şi-aştept să vii. Mă uit in zare neliniştită, fredonând melodia noastră. Soarele ar fi trebuit să apună de ceva vreme, însă te aşteaptă şi el. În curând şi luna va apărea. Împreună îţi vor lumina calea iar stelele îţi vor şopti că sunt încă aici singură şi melancolica, amintirile învârtindu-mi-se în minte ca un roi de albine într-un stup. Exact aşa cum m-ai lăsat.

Mai stai? Nu mă mai lăsa să aştept. Aici miroase a liliac şi iasomie. Îmi aduc aminte de tine. Cafeaua e încă aburindă şi mirosul de scorţişoară se îmbină cu parfumul florilor. Vino repede, căci se simte atât de bine şi cafeaua nu va mai fi caldă mult timp.

Stau pe prispă şi-aştept, aştept, aştept. Aştept să vii şi să-ţi încolăceşti braţele în jurul meu aşa cum făceai nu cu mult timp în urmă. Ţi-aduci aminte? Vino, dragul meu, înapoi la mine. Vino şi nu mai pleca niciodată de lângă mine, căci eu încă stau şi-aştept.

2 comentarii: