sâmbătă, 7 noiembrie 2009

noapte de iarna


Îi găsise mănuşa. O găsise într-adevăr,nu i-o luase,nu ar fi putut niciodată face aşa ceva.Şi acum se gândea să o probeze,ca şi când sub lâna aceea pufoasă l-ar fi găsit pe el. Îi simţea aroma dulce-amăruie şi vroia mai mult.

"Ce-ar fi s-o păstrez?" un gând ciudat de egoist se plimba jucăus prin mintea ei . O luă uşurel din zăpadă,ca şi cum i-ar fi fost frică să n-o spargă...cine ar fi crezut că un băiat ar fi putut s-o facă să se simta aşa?

Scutură banca de zăpadă şi ,ţinând mănuşa lui în mânuţele-i firave,se aşeză ,amintirile acelei nopţi friguroase şi dulci de iarnă revenind una cate una. Modul în care mănuşile pufoase,pe atunci în mâinile stapânului inimii ei,îi cuprinseră talia subţirica,vorbele dulci,băncuţa pe care de nenumărate ori o îmbraţişase pătimaş...trecuseră toate,dar ea ,stând singurică,nu simţea trecerea timpului...totul era acolo.În mănuşa lui.
"Nu.Nu i-o da înapoi" vocea drăgălaşă din mintea ei ştia mai bine...

Un comentariu: