A year without rain

"Învinge durerea,

Râzi cât se poate,

Căci tot la zi ajunge

Și cea mai lungă noapte..."

William Shakespeare

Fiecare dimineață e ca cele în care mă trezeam cu un mesaj de la tine spunându-mi căt de mult ți-am lipsit. Până când realitatea mă lovește cu prostul obicei de a-mi reaminti că nu mai ești.

Fiecare zi petrecută fără tine mă face să mă simt ca și cum m-aș scufunda cu încă un milimetru în nisip mișcător. Aș vrea să mă scufund odată, să nu mai simt durerea, dar viața se încăpățânează să facă totul mai greu.

Așa că încerc să trăiesc cu ideea că nu se va termina prea curând, amintindu-mi fiecare moment fericit petrecut alături de tine. Încerc să zâmbesc atunci când povestea noastră se derulează încet în mintea mea, trăind fiecare moment, simțind fiecare atingere, fiecare sărut ca și cum s-ar întâmpla acum.

Vreau să te întorci. Să fim iar ca înainte. Să mă faci să mă simt cum nu m-a făcut nimeni să ma simt. Să mă faci să cred în tine și în noi, așa cum n-am mai făcut-o de mult. Să mă faci să iubesc fiecare secundă interminabilă din viața noastră.

Haide vino. Ia-mă de mână și șoptește-mi că mă vrei așa cum ai făcut-o de atâtea ori. Vino înapoi la mine și readu-mi lumina zilei. Fă-mă să simt din nou. Ia-mă cu toată ființa mea.

Vino. Readu-mă la viață. Iubește-mă.

Dragoste și ciocolată

"Și totuși există iubire

Și totuși există blestem

Dau lumii, dau lumii de știre

Iubesc, am curaj și mă tem"

Adrian Paunescu

Către ea
Spune-mi ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-ai părăsit. De ce cu toate că îmi spui că niciodată n-ai iubit, scrii despre un sentiment pe care nu l-ai trăit? De ce fugi mereu în căutarea a ceea ce ai fi putut avea deja înmiit? Ce crezi că vei găsi?

Către el
Ai simțit vreodată cum plămânii îți rămân fără aer și refuză să cedeze încercărilor tale disperate de a-i readuce la normal? Ai simțit cum cu fiecare pas pe care îl faci mai departe de ființa aceea fragedă care depinde de tine, inima te lasă și ea?
M-ai întrebat odată de mult ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-am părăsit.
M-ai întrebat odată de mult de ce scriu despre un sentiment pe care nu l-am trăit.
M-ai întrebat odată de mult ce cred că voi găsi.
Acum știu ce, de ce, cât, dacă...mai ești aici ca să-ți răspund? Crezi că poți să mă mai asculți?
Vrei să știi ce le-a lipsit? Zâmbetul, privirea, masajul, ciocolata, florile, ciondăneala, atracția...le-au lipsit imperfecțiunea și complexitatea firii. Le-au lipsit pasiunea și dăruirea. Le-au lipsit imposibilitatea de a minți și de a înșela. Ai lipsit tu.
Vrei să știi de ce scriu despre iubire? Pentru că am simțit-o. Sau cel puțin, am ajuns pe atât de aproape pe cât se poate ajunge de acest sentiment. Scriu pentru că e modul meu de a mă complace într-o existență bazată pe povesti de dragoste. Scriu pentru că vreau ca toate astea să aibă într-o zi un final fericit. Cu tine.

Spune-mi te rog că ai rămas fără aer atunci când ai fugit. Pentru că vrei să știi ce cred că voi găsi? Pe cel pe care l-am lăsat să scape.

Pe tine.

Holding on

Mă simt captivă într-o lume care nu mă acceptă, dar cu toate astea mă ține după gratii. Ea este copila obraznică și răsfățată, iar eu sunt ursulețul pe care il face bucăți doar pentru că i se pare amuzant. Cu o mână ruptă și puful dinăuntru împrăștiat pe pat, încerc să mă ridic, să mă redresez și să fug, dar e greu. Cu fiecare pas pe care îl fac mai aproape de marginea patului, copila se enervează mai tare și mă trage cu o forță crescândă înapoi. Mă revolt, urlu, mă zbat, o implor chiar să înceteze. Lumea însă are alte planuri pentru mine. Așadar, cu o privire diabolică și un zâmbet satisfăcut, îmi scoate năsturașul roșu care-mi ține locul inimii și îl aruncă la gunoi.

Într-un final, obosită după atâta joacă, fetița adoarme, lăsându-mă într-un colț întunecat al camerei unde încet, încet, printre lacrimi și icnete de durere, îmi cos fiecare părticică a corpului la loc, lăsând la urmă năsturelul, nefiind sigură dacă îl mai vreau înapoi. Poate e mai bine fără sentimente. Poate dacă nu mă mai vede suferind o să se plictisească. Poate dacă n-o să-mi mai pese, o să mă lase în pace...

Vise

Te-am visat azi-noapte.

Mă priveai insistent din celălalt colț al camerei, zâmbetul tău plin de dor chemându-mă parcă înapoi la tine, conștient însă de imposibilitatea relației noastre.

M-am apropiat ezitantă și dornică totodată de sentimentele pe care le trăiam odată lângă tine. Cu fiecare pas, amintirile ținute sub cheie undeva într-un colțișor al minții evadau una câte una.Picioarele îmi tremurau, inima-mi stătea să explodeze, corpul îmi ardea de dorință...
Nu vroiam perfecțiune, pentru că asta mi-am dorit și ultima dată și uite unde am ajuns. Te vroiam doar pe tine, cu toată ființa, în ciuda greșelilor și certurilor care vin alături de fericirea adevărată.Erai doar tu acolo, lângă ușă, fără secrete sau vreo mască idilică, așteptându-mă plin de speranța unui nou început.

Apoi, realitatea incontestabilă m-a lovit cu bruschețea-i caracteristică. M-am trezit și totul a revenit la normal. Afară era încă întuneric. Am încercat să adorm la loc, însă rănile sângerânde îmi provocau dureri prea mari pentru a mă mai putea reîntoarce în universul perfect creat de mintea mea bolnavă.

Am încercat să te sun...însă curând am înțeles că nimic nu va mai fi la fel cum era odată. „Nu-i nimic”mi-am spus, aprinzându-mi o țigară. „Măcar visele nu mă vor părăsi niciodată pentru o altă fată”.

I'll make you believe

Viața e un joc de noroc. Pe măsură ce trece timpul, tot mai multe cărți se întorc cu fața. În funcție de ce vezi, poți alege să mergi mai departe, sau poți alege să renunți. Odată întoarsă, o carte nu poate fi schimbată sau pusă din nou cu fața în jos. Așa că tot ce ne rămâne e să credem în cineva care ne va ghida prin întuneric spre fiecare carte câștigătoare.
Să spunem de dragul conversației că îmi placi. Ar fi în regulă? Da? Bine, atunci..
Să spunem, din nou, ipotetic vorbind, că te iubesc. Ai fugi de lângă mine? Nu?
Dar dacă ți-aș spune că vreau să îmi petrec întreaga viață cu tine?
Ai fi dispus să te obișnuiești cu asta? Da...? Ești sigur? Cât de sigur? În regulă...
Să punem problema altfel atunci, încă vorbind ipotetic, bineînțeles.M-ai putea considera vreodată acea cineva care te va face să crezi? Acea cineva care nu îți va da niciodată drumul la mână, care nu te va lăsa să alegi să renunți și datorită căreia acea opțiune nici măcar nu va mai intra în calcul? Acea cineva pe care vei ajunge să o iubești atât de tare încât ți-ai da și aerul din plămâni pentru ca ea să trăiască, oricât de ciudată și amețită ar fi?
De dragul conversației...vei alege să te expui, să lași garda jos, să mă lași să te ghidez? Ai încredere, va fi bine. Cu fiecare carte întoarsă, vom fi cu un pas mai aproape ...

http://www.youtube.com/watch?v=I6cdPeYJh0s&ob=av2e

Intuition

Aștept.
Vrei să dai impresia că nu-ți pasă, că știi foarte bine ce vrei și că nu sunt eu aia.
Aștept.
Îmi întorci spatele cu un aer de superioritate.
Aștept.
Te uiți în gol, tragi relaxat din țigară, apoi te uiți în jur nepăsător.
Aștept.
Aștept să faci odată ce ne dorim amândoi. Te văd cum mă privești cu coada ochiului din depărtare, cum îți înfrânezi cu greu dorința de a te întoarce cu totul spre mine și cum de multe ori pierzi șirul discuțiilor. Știu că atunci când te uiți în gol te gândești la mine și că atunci când cântărești împrejurimile cu privirea, de fapt mă cauți. Știu asta pentru că suntem sclavii aceluiași joc.
Alergăm după o prejudecată. Un stereotip. Un mit. O legendă. Alergăm după un trofeu. Nu știm ce e, sau ce vom face cu el, dar îl vrem.
Eu mi-am urmat intuiția și-am renunțat. Acum tot ce mi-a rămas e să aștept.
Aștept să cedezi odată pentru că eu am încetat să mai joc încă de la primul nivel. Te vreau înapoi și te vreau acum. Lasă prostiile, lasă tot și ia-mă pe mine. Îți promit, n-o sa mai ai nevoie de-un trofeu.
Aștept. Aștept. Aștept.

Heartbeat

Mă strângi în brațe cu putere. Îți trag fiecare respirație adânc în piept ca fumul de țigară și o țin puțin înainte să-i dau drumul. Nu am pierdut niciuna, așa cum nu pierd nici măcar o bătaie a inimii tale. O simt cum îți pompează sângele în corp și cum, atunci când îmi plimb mâna pe pieptul tău, bătăile se accentuează. Încearcă să țină locul bătăilor inimii mele care cedează sub presiunea ochilor tăi care nu mă slăbesc niciun moment.

Patul e nefăcut de câteva zile, perdelele sunt trase. Încă mă strângi constant și ușor la piept, iar mâna stângă nu s-a mișcat o secundă de pe coapsa mea. De fiecare dată când încerc să-ți vorbesc, mă oprești. Îți lipești buzele de ale mele și le presezi pentru câteva secunde, până când încetez să mai încerc să vorbesc, inima îmi pompează sânge spre obrajii tot mai rozalii, iar melodia noastră îmi înlocuiește gândurile pe rând.

Cu cât te am de mai multe ori, cu atât te vreau mai mult și mai mult și mai mult...vreau să-mi cedeze inima, să nu-mi simt mâinile, picioarele, vreau să te simt numai pe tine, vreau să nu-mi dai drumul, să nu-mi vorbești, să mă oprești când mintea îmi fuge în altă parte. Te vreau aici, în mine, de dimineață până seara, o veșnicie.

http://www.youtube.com/watch?v=NVk4vENObiI&ob=av3e

Just a kiss

O rază de soare intră printre perdelele pe care aseară credeam că le-am tras cum trebuie. Îmi intră în ochi și mă deranjează. Vreau să plece de unde a venit așa că pun mâna pe oglinda căzută de pe noptieră , o așez în dreptul razei și mă întorc pe partea cealaltă. Într-un final însă, cedez sentimentului de vină care încearcă să mă cuprindă de la o vreme și care nu mă mai lasă să dorm. E ca și cum o voce pițigăiată mi-ar spune într-una *L-ai făcut să plece, iar apoi n-ai făcut nimic să-l aduci înapoi. Și acum îți permiți să trăiești ca și cum totul ar fi ok? *
Cred că am avut măcar dreptul de a încerca să merg mai departe cu fruntea sus, cu gândul că am făcut totul ca la carte și că a fost vina lui că a plecat, chiar dacă undeva pe drum știu că și eu am fost vinovată. Acum că am rămas fără opțiuni și că în sfârșit nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să înfrunt realitatea, mă ridic din patul răvășit de la atâta zăcut, trag perdelele și mă îmbăiez în lumină și căldură.
Afară e iarnă. Totul e atât de alb încât abia mă pot uita pe geamul înalt cât peretele. Îl deschid și simt cum un val rece ca gheața mă îmbujorează dintr-o dată. Mă simt ca un boboc de mac ce reînvie într-o lume adormită și aproape complet părăsită și mă simt bine. Un fior de curiozitate mă străbate. Vreau să știu tot ce s-a întâmplat cât am dormit, tot ce se întâmplă acum, tot ce se va întâmpla odată ce voi ieși din casă. Vreau să știu dacă a plecat de tot sau încă hoinărește pe aici pe undeva, dacă mă așteaptă să-mi revin sau a plecat spre altcineva, dacă mai trăiește sau...
Îmi fac o cafea cu scorțișoară din care iau o picătură pe care o țin pe limbă cât de mult pot pentru a o savura, apoi îmi aprind o țigară și las primul fum să îmi părăsească pieptul pentru ceea ce pare a fi o eternitate. Încerc să prelungesc ceea ce ar putea constitui o scurtă perioadă de luciditate, o frenezie temporară, un flux de adrenalină. Pentru prima dată în mult timp mă simt vie. Așa că ies grăbită din casă, mă urc în mașină și mă îndrept spre casa lui.
Pe drum totul e alb și pustiu, dar soarele reflectat în zăpadă face ca totul să pară atât de vesel, jucăuș, adevărat. Casa lui nu s-a schimbat deloc...cobor rapid din mașină, alerg spre ușa de la intrare, sun la sonerie cu respirația tăiată și aștept...iar cele 30 de secunde pe care le petrec pe pragul casei lui, par mai lungi decât cele câteva ore pierdute plimbându-mă prin casă.
Când într-un final se deschide ușa iar privirea lui se luminează și brațele i se deschid spre mine, inima îmi stă cu adevărat în loc. Pentru prima dată sunt cu adevărat moartă pentru câteva secunde, și cu toate astea mă simt mai vie decât am fost vreodată...
Să nu-mi mai dai drumul niciodată...oricât de rea și încăpățânată aș fi...să nu mă mai lași niciodată să trăiesc singură fiindcă am să mor trăind fără tine.

http://www.youtube.com/watch?v=-jeKz8GHg8o&feature=autoplay&list=PL1F85B10A81B7D1E1&lf=plpp_video&playnext=15

Don't forget

Mă poți auzi când îți strig numele în zare, plină de speranță? Mă poți simți atunci când, privind pozele cu tine, încerc să îți cuprind mâna? Ai primit cumva vreuna din scrisorile pe care puse în sticle, le-am aruncat în oceanul pe care mi-ai promis cândva că îl vom străbate?

Ei spun că ai uitat de mine...că ai uitat tot...că acum înveți din nou să trăiești și că ar trebui să te las să crești. Dar cum oare să fac asta când tu încă nu m-ai învățat? Cum să o iau pe alt drum dacă altul nu cunosc în afară de cel pe care mi l-ai arătat?

Fiecare zi petrecută fără tine, e o nouă zi petrecută pe o plută singură pe mare. Soarele îmi arde ochii, sarea îmi atinge rănile și mă ustură. Rechini flămânzi așteaptă să cedez și să mă las pradă adâncurilor întunecate de care tu m-ai învățat să mă țin departe...

Vreau să te întorci la mine. Să fim iar amândoi. Scoate-mă te rog din nebunia asta. Dă-mi aripi și condu-mă spre lumi știute doar de noi. O putem lua de la început, poate chiar pe un alt drum. Putem să creștem amândoi odată. Împreună. O să uit eu totul pentru tine...doar...promite-mi că-ți vei aminti de mine.

Marionette

Epilog

Mâinile-i prinse de încheieturi cu două sfori se mișcă ușor de jos în sus, ca și cum ar încerca să zboare.

Picioarele goale, aflate la câțiva centrimetri deasupra podelei, se leagănă parcă în bătaia imaginară a vântului.

Ochii îi sunt închiși.

Cu fiecare ridicare și coborâre a sforilor, armonios acompaniate de legănatul gentil al picioarelor, mișcările mâinilor devin tot mai complexe, mai pline de înțelesuri, mai firești.

Actul I

Mâinile împreunate în rugăciune.

Ochii ațintiți spre podeaua veche, distrusă de trecerea timpului.

O lacrimă se prelinge pe obrazul stâng.

Fiecare gest, fiecare atingere sunt parcă repetate de o mie de ori, ca pentru o piesă de teatru pusă în scenă pe Broadway.

Imaginea fetei conștiente de realitatea intangibilă ce o înconjoară, încercată de dorința arzândă de a ajunge cu picioarele pe pământ măcar pentru un moment.

Actul II

Mâinile încleștate într-o îmbrățișare a propriei persoane.

Ochii închiși.

Un zâmbet dulce, sincer îi luminează întreaga față.

Armonia cu care se îmbină fiecare parte a interpretării nu poate fi perturbată de cuvinte ce acum ar fi nu doar inutile, dar ar putea chiar distruge întregul act.

Portret desenat de păpușar al marionetei adâncite într-un vis frumos al existenței eterne într-o lume idilică.

Actul III

Sforile au dispărut.

Picioarele-i ating acum podeaua rece.

Ochii îi sclipesc de mulțumire.

În colțul gurii se poate distinge un surâs discret ce-i trădează satisfacția.

Suvițele părului lung de culoarea cafelei împrăștie în camera întunecată un parfum hipnotizant de liliac și vanilie. Împreună cu o parte din strălucirea-i orbitoare, luminează instantaneu întreaga încăpere.

Marioneta e acum păpușarul, controlându-i fostului ei stăpân fiecare mișcare, gând, sentiment.

Actul IV

Piciorul stâng ușor îndoit în spatele celui drept.

Mâinile depărtate de corp.

Capul plecat.

Fața ei impunătoare, luminată de extazul ce îi invadează trupul, încununează întreaga operă prin frumusețea-i ieșită din comun.

Încheie piesa cu grație, în aplauzele privitorilor intrigați, dar fascinați totodată de povestea de dragoste a unui păpușar controlat de marioneta sa.

http://www.youtube.com/watch?v=MZ6DPhMVIPc

Vreau

Ceri prea mult de la o biată amețită care visează la nimicuri. Mă vrei aici, mă vrei acolo. Mă vrei acum, dar fără ca el, ea, ei să știe. Tot ce știu e că te vreau și eu. Vreau să trăiesc, dar să simt că visez.

Uite...ia-mă de mână. Da, da. Aici. Acum. Știu, știu. E greu...o să te vadă...o să vorbească. Dar prefă-te că ei nu sunt aici. Imaginează-ți că suntem doar noi doi. Fă tu totul invers. Dorește-ți să visezi, dar să simți că trăiești. O să te trezești și o sa fie ok. Îți promit. Acum doar fă ce îți spun. Ia-mă de mână...

Vezi? Nu e așa greu. Bine. Acum privește-mă adânc în ochi. Da. Chiar asta vreau să faci. Nu, nu glumesc. Ascultă-mă. Închide ochii. Uită tot ce știai că e în jurul tău până acum o secundă. Gata? Acum deschide-i. Privește-mă. Suntem doar noi. Privește-mă adânc...

Acum vreau să mă săruți. Ține minte. Suntem doar noi doi. Atât. Strânge-mă la piept,apoi ia-mi fața în mâini. Privește-mă în continuare și ascultă-mă atent. Nu e nimeni in jur. Sărută-mă. Rapid, pasional, haotic. Sărută-mă ca și cum ziua de mâine nu ar exista. Fă-mă să trăiesc, dar să simt că visez, iar tu visează, dar simte că trăiești.

http://www.youtube.com/watch?v=YRn5d0a4Puw&ob=av2e

Long time coming

S-a întâmplat într-o seară. O scurtă strângere de mână, un zâmbet cordial, două vorbe adresate într-un moment de plictiseală.

Au urmat însă prima privire cu subînţeles, primul sărut pe bancă, îmbraţişările pătimaşe pe plaja goală, întâia noapte de dragoste, un trandafir alb şi o melodie în taxi.

Apoi algele au adus la mal minciunile şi totul s-a schimbat. Certurile au adus cu sine un drum lung al despărţirilor şi împăcărilor, al cuvintelor ce au lăsat urme făcute cu marker-ul permanent, al comploturilor şi orgoliului prostesc.

Iubirea asta nebună şi oarbă însă nu mă lasă s-o iau pe celălalt drum. Aşa că hei, hai să încercăm încă odată, de la început.

Bună, eu sunt Cristina...

http://www.youtube.com/watch?v=6B_AS2shnJg

Midnight ball

Măşti extravagante. Costume negre cu cămăşi albe desfăcute la câţiva nasturi, atât cât să stârnească pasiuni incontrolabile. Rochii lungi din satin sau mătase ce par să plutească în magia dansului. Priviri aruncate pe furiş. Speranţe. Visuri. Iluzii. Dorinţe. Pasiuni.

Un cocktail al delectărilor trupeşti şi al atingerilor nevinovate, dar pline de înţelesuri.

Înconjurată de o multitudine de măşti, am o singură certitudine. Pe tine te ştiu. Te-am văzut odată undeva. Să fii tu oare...? NU. Nu se poate. Sau? De ce nu?

Îţi fac semn ezitantă din evantai să te apropii ca să te pot privi mai bine. Zâmbeşte-mi o secundă. Hm. Acelaşi zâmbet perfect, acompaniat de veşnica încreţitură din jurul ochilor, trădare a unui surâs venit din inimă... să fie el? NU. Nu se poate. Sau?

Priveşte-mă adânc în ochi. Masca asta îţi evidenţiază albastrul ochilor, ştii? Nu. Nu vorbi. Nu e nevoie. Taci doar şi priveşte-mă îndelung. Ochii tăi...seamănă atât de mult cu... şi totuşi. Care ar fi şansele?

Ia-mă la dans. Acum. Te rog. Trebuie să văd dacă... Ah. Eleganţa şi şarmul cu care te apropii mă fac să plutesc iar fiecare mişcare, fiecare gest, fiecare atingere te trădează. Nu. Te rog, nu-ţi scoate masca. Lasă-te purtat de ritmul impus de melodia momentului şi de pasiunea ce-o emani. Pentru că, da, acum ştiu de unde te cunosc.

http://www.youtube.com/watch?v=qrOeGCJdZe4&feature=relmfu

:x

I miss you

Every morning of everyday, I look out the window and I pray. I pray to the intangible shape of the vanishing moon and I pray to the imposing rise of the sun. I pray for that dawn to be back again, for you to be standing over me, with one hand in my hair and the other on my heart. I pray for your scent to drive me crazier with every moment with you, for my vase to have flowers in it again, for me to simply be happy.

Every afternoon, after I wrote you another letter, I hide behind the sofa and I pray again. I pray to the unstoppable time and the cruel distance. I pray for that day, that moment, that look to be right here, and for my heart to hear you say those three words over and over again. I pray for you to give in to me, forget about him, her, it, them and let yourself melt in the heat of the moment, under my touch.

Every night, before I fall asleep, my prayers are listened. You, me, us, all I wish for every time I close my eyes and put my hands together in prayer is here in a neverending now.

I love you

http://www.youtube.com/watch?v=U6IsQv0nrKU&feature=feedf

Eu

Sunt liberă ca o pasăre ce se avântă spre înaltul cerului fără vreo ţintă sau un scop anume. Trăiesc, respir, visez, zbor, înot, plutesc. Străbat mări şi oceane cu inima şi mintea dornice de nou şi imprevizibil.

Sunt jucăuşă ca un copil plin de viaţă, fără griji sau gânduri prea înalte. Îmi doresc, îmi imaginez, creez, învăţ, ascult, privesc. Mă îndrept năvalnică spre necunoscut cu idei nebune şi iraţionale învârtindu-mi-se în minte.

Sunt unică precum fiecare nouă zi încununată de noi speranţe şi împliniri. Cred, sper, aştept, urlu, zâmbesc, iubesc. Aspir la imposibil, irealizabil, irelevant, utopic.

TRĂIESC, şi asta îmi ocupă tot timpul! <3

xoxo

http://www.youtube.com/watch?v=SPUJIbXN0WY&feature=related