Dragoste și ciocolată

"Și totuși există iubire

Și totuși există blestem

Dau lumii, dau lumii de știre

Iubesc, am curaj și mă tem"

Adrian Paunescu

Către ea
Spune-mi ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-ai părăsit. De ce cu toate că îmi spui că niciodată n-ai iubit, scrii despre un sentiment pe care nu l-ai trăit? De ce fugi mereu în căutarea a ceea ce ai fi putut avea deja înmiit? Ce crezi că vei găsi?

Către el
Ai simțit vreodată cum plămânii îți rămân fără aer și refuză să cedeze încercărilor tale disperate de a-i readuce la normal? Ai simțit cum cu fiecare pas pe care îl faci mai departe de ființa aceea fragedă care depinde de tine, inima te lasă și ea?
M-ai întrebat odată de mult ce le-a lipsit tuturor bărbaților pe care i-am părăsit.
M-ai întrebat odată de mult de ce scriu despre un sentiment pe care nu l-am trăit.
M-ai întrebat odată de mult ce cred că voi găsi.
Acum știu ce, de ce, cât, dacă...mai ești aici ca să-ți răspund? Crezi că poți să mă mai asculți?
Vrei să știi ce le-a lipsit? Zâmbetul, privirea, masajul, ciocolata, florile, ciondăneala, atracția...le-au lipsit imperfecțiunea și complexitatea firii. Le-au lipsit pasiunea și dăruirea. Le-au lipsit imposibilitatea de a minți și de a înșela. Ai lipsit tu.
Vrei să știi de ce scriu despre iubire? Pentru că am simțit-o. Sau cel puțin, am ajuns pe atât de aproape pe cât se poate ajunge de acest sentiment. Scriu pentru că e modul meu de a mă complace într-o existență bazată pe povesti de dragoste. Scriu pentru că vreau ca toate astea să aibă într-o zi un final fericit. Cu tine.

Spune-mi te rog că ai rămas fără aer atunci când ai fugit. Pentru că vrei să știi ce cred că voi găsi? Pe cel pe care l-am lăsat să scape.

Pe tine.