joi, 17 noiembrie 2011
Intuition
Aștept.
Vrei să dai impresia că nu-ți pasă, că știi foarte bine ce vrei și că nu sunt eu aia.
Aștept.
Îmi întorci spatele cu un aer de superioritate.
Aștept.
Te uiți în gol, tragi relaxat din țigară, apoi te uiți în jur nepăsător.
Aștept.
Aștept să faci odată ce ne dorim amândoi. Te văd cum mă privești cu coada ochiului din depărtare, cum îți înfrânezi cu greu dorința de a te întoarce cu totul spre mine și cum de multe ori pierzi șirul discuțiilor. Știu că atunci când te uiți în gol te gândești la mine și că atunci când cântărești împrejurimile cu privirea, de fapt mă cauți. Știu asta pentru că suntem sclavii aceluiași joc.
Alergăm după o prejudecată. Un stereotip. Un mit. O legendă. Alergăm după un trofeu. Nu știm ce e, sau ce vom face cu el, dar îl vrem.
Eu mi-am urmat intuiția și-am renunțat. Acum tot ce mi-a rămas e să aștept.
Aștept să cedezi odată pentru că eu am încetat să mai joc încă de la primul nivel. Te vreau înapoi și te vreau acum. Lasă prostiile, lasă tot și ia-mă pe mine. Îți promit, n-o sa mai ai nevoie de-un trofeu.
Aștept. Aștept. Aștept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Marele trofeu e iubirea adevarata... E mare lucru sa o simti, sa o recunosti... sa fii fericit...
RăspundețiȘtergerei wish i could write
RăspundețiȘtergere