Viața e un joc de noroc. Pe măsură ce trece timpul, tot mai multe cărți se întorc cu fața. În funcție de ce vezi, poți alege să mergi mai departe, sau poți alege să renunți. Odată întoarsă, o carte nu poate fi schimbată sau pusă din nou cu fața în jos. Așa că tot ce ne rămâne e să credem în cineva care ne va ghida prin întuneric spre fiecare carte câștigătoare.
Să spunem de dragul conversației că îmi placi. Ar fi în regulă? Da? Bine, atunci..
Să spunem, din nou, ipotetic vorbind, că te iubesc. Ai fugi de lângă mine? Nu?
Dar dacă ți-aș spune că vreau să îmi petrec întreaga viață cu tine?
Ai fi dispus să te obișnuiești cu asta? Da...? Ești sigur? Cât de sigur? În regulă...
Să punem problema altfel atunci, încă vorbind ipotetic, bineînțeles.M-ai putea considera vreodată acea cineva care te va face să crezi? Acea cineva care nu îți va da niciodată drumul la mână, care nu te va lăsa să alegi să renunți și datorită căreia acea opțiune nici măcar nu va mai intra în calcul? Acea cineva pe care vei ajunge să o iubești atât de tare încât ți-ai da și aerul din plămâni pentru ca ea să trăiască, oricât de ciudată și amețită ar fi?
De dragul conversației...vei alege să te expui, să lași garda jos, să mă lași să te ghidez? Ai încredere, va fi bine. Cu fiecare carte întoarsă, vom fi cu un pas mai aproape ...
http://www.youtube.com/watch?v=I6cdPeYJh0s&ob=av2e
Dar tu? Tu ești atât de sigură că poți călăuzi două destine? Pe al tău și pe al lui? Îi ceri mult, dar ești dispusă, observ, să fii echitabilă. Ipotetic vorbind!
RăspundețiȘtergereFrumos discurs!