Te-am visat azi-noapte.
Mă priveai insistent din celălalt colț al camerei, zâmbetul tău plin de dor chemându-mă parcă înapoi la tine, conștient însă de imposibilitatea relației noastre.
M-am apropiat ezitantă și dornică totodată de sentimentele pe care le trăiam odată lângă tine. Cu fiecare pas, amintirile ținute sub cheie undeva într-un colțișor al minții evadau una câte una.Picioarele îmi tremurau, inima-mi stătea să explodeze, corpul îmi ardea de dorință...
Nu vroiam perfecțiune, pentru că asta mi-am dorit și ultima dată și uite unde am ajuns. Te vroiam doar pe tine, cu toată ființa, în ciuda greșelilor și certurilor care vin alături de fericirea adevărată.Erai doar tu acolo, lângă ușă, fără secrete sau vreo mască idilică, așteptându-mă plin de speranța unui nou început.
Apoi, realitatea incontestabilă m-a lovit cu bruschețea-i caracteristică. M-am trezit și totul a revenit la normal. Afară era încă întuneric. Am încercat să adorm la loc, însă rănile sângerânde îmi provocau dureri prea mari pentru a mă mai putea reîntoarce în universul perfect creat de mintea mea bolnavă.
Am încercat să te sun...însă curând am înțeles că nimic nu va mai fi la fel cum era odată. „Nu-i nimic”mi-am spus, aprinzându-mi o țigară. „Măcar visele nu mă vor părăsi niciodată pentru o altă fată”.
But...someday we just stop dreaming...at all. We try to stop lying to ourselves, even though we are so used to search for consolation and comfort in them. We open our eyes and look around. Surrounded by selfish people in the dire need to exploit our kindness...we learn to respond in the same way; our eyes only mirror hatred even though welcome with love, seeming to have lost even the last glimmer of hope we pretend to be cold-hearted, when actually afraid of being hurt again and again...we simply wish to say "I miss you, I love you"-afraid break out of our shell-"forgive me, goodbye".
RăspundețiȘtergere