Unwritten

Stau în ploaie cu o foaie albă și-un stilou pe care l-am găsit prin geantă. Cu fiecare cuvânt șters de ploaie, un altul apare scrijelit în grabă. Toate se vor șterge într-un final și asta ar trebui să mă întristeze. Însă toate aceste cuvinte scrijelite pe o foaie în ploaie sau pe un șervețel șifonat și pătat de cafea sunt irelevante. Sunt cuvinte. Atât. Încerc să transpun sentimente, emoții, însă tot ce reușesc să scriu sunt grămezi de litere grupate în cuvinte fără noimă sau logică. La fel ca și în capul eu. Așa că le rescriu până când rămân pe foaie.

Cuvântul amintiri se șterge fără vreo tragere de inimă de pe foaia udă, gata să se rupă. Flori...iubire...cadou...mesaj, soare, fericire. E ca și cum ploaia ar încerca să șteargă cu o găleată de apă tot ceea ce îmi face viața demnă de trăit. Însă nu mă las și scriu înainte. Ciocolată, căpșuni, nisip, liliac, iasomie, muzică... privesc distrată cum fiecare cuvânt se scurge de pe foaie lăsând loc unui altul, ca și cum nici nu l-aș fi scris.

El. Ploaia încearcă să mi-l șteargă. Îl îngroș iar și iar și iar și...după numeroase încercări, ploaia cedează sub presiunea privirii mele amuzate și veseliei cu care o înfrunt și iese soarele. Pe foaia aproape uscată a rămas doar El și mi-e de ajuns, căci odată cu el toate acele cuvinte șterse de ploaie reîncep să mișune haotic în mintea mea, nescrise.

http://www.youtube.com/watch?v=acvIVA9-FMQ&feature=relmfu

Cum ar fi dac-ar fi?

N-aş mai face greşeli. Aş spune mereu 'da' şi nu 'poate'. Aş fi răbdătoare. Nu aş mai pleca.

L-aş privi mereu în ochi, afişând cel mai dulce zâmbet al meu. Aş desena flori peste toate străzile pustii din visele melodramatice din trecut.

Nu aş mai fi o fantasmă pe drumuri goale şi ciudat de întunecoase pentru că aş fi prea ocupată să zbor, dar niciodată prea departe de el.

Tot ceea ce mă înconjoară ar fi învăluit de lumină şi muzică. N-aş mai dormi, căci lumina m-ar împiedica, însă nu m-aş supăra. Ar fi totul verde şi violet din nou, şi nu gri şi negru.

Cum ar fi dac-ar fi?

Ar fi superb, divin, mirific.

http://www.youtube.com/watch?v=b7k0a5hYnSI

Ce înseamnă viaţa?

Viaţa e un drum care nu se sfârşeşte niciodată şi e tot timpul ceaţă,copaci al căror crengi îţi zgârie faţa şi te împiedică să mergi mai departe dar totodată frunzele lor care îţi mângâie rana şi te vindecă, de asemenea motivează să îţi continui drumu...acesta fiind presărat cu dificultăţi mai mari sau mai mici pe care oricum le vom uita şi trece peste, orice ar fii...vor fii noroaie care te vor împiedica...ploi care par nesfârşite...mâini din întuneric...dealuri prea mari....vorbe prea urâte...aparente, tot ce e rău dar care se vor transforma în praf şi scrum datorită razei de soare care arde tot şi strânge praful ascunzându-l în ultima celulă a inimii...şi drum care se va termina cu un nor alb pe care te aşteaptă EA şi cu care vei pluti pentru restul eternităţii prin neant...

by Manu :x

http://www.youtube.com/watch?v=0SGX1sRKYP4

:x:x:x

Către Galateea

Nichita Stănescu

Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate parfumurile

și umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tău

ce cutremur au și ce culoare anume,

și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale,

și bluza ta, și inelul tău, și secunda

și nu mai am răbdare și genunchiul mi-l pun in pietre

și mă rog de tine,

naște-mă.

Știu tot ce e mai departe de tine,

atât de departe, încât nu mai există aproape-

după-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...

și tot ce e dincolo de ele,

și atât de departe încât nu mai are nume.

De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun

pe genunchiul pietrelor, care-l îngână

Și mă rog de tine,

naște-mă.

Știu tot ceea ce tu nu știi niciodată, din tine.

Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,

sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui

copacii-umbre de lemn ale vinelor tale,

râurile-mișcătoare umbre ale sângelui tău,

și pietrele,pietrele-umbre de piatră ale genunchiului meu,

pe care mi-l plec în fața ta și mă rog de tine,

naște-mă.

Naște-mă.

http://www.youtube.com/watch?v=8cVZuJP6YRU&feature=topvideos

Poem

B-26
by Ezra Fitz

It’s a number.
It’s a song.
It’s a girl.
Smooth.
Pearl joy packed.
Gold falafel,
As through ice.
It’s four-thirty.
Morning with
Phone calls.
It’s deaf mute.
It’s cheap.
A foreign car.
Maybe bingo.
Lucky night?
Something says
It smells bad.

http://www.youtube.com/watch?v=c16KraHZ7GE&ob=av2el

Haha

Ye ye ye ye yeeeea:))
Mă simt amuzantă azi. De ce? Nu știu. Așa aiurea. Am chef să fiu miștocară, să ascult și să văd miștocăreli dar nu și să fiu miștocărită.
Am chef să sar ,să dau din cap ca o bezmetică, să urlu, să dansez, să fiu nebună. Nu că n-aș fi și în rest, dar azi în mod special.
Am chef să prind băieți de fund, să fluier, să flirtez cu nerușinare cu oricine, oriunde.
Vreau să mă simt bine și vreau asta acum. Vreau să râd până mi se taie respirația și să nu mă intereseze de nimeni și de nimic.
Și vreau o napolitană. Două. Zece.
Și guess what. Exact așa o să și fac. Screw them all. Astăzi it's all about me:D

lovelovelove

http://www.youtube.com/watch?v=04zaL7wIbmc

Update

My heart skipped a beat today:x

http://www.youtube.com/watch?v=IBGYRtVqVSM

Fantoma

E noapte.
Linişte.
Întuneric.
Clopotul din turn bate pentru a douăsprezecea şi ultima oară.
Ascult liniştea mormântală în care s-a afundat lanul de maci.
Simt.
Văd.
Aud totul.
Fiinţa mea e aici. Sufletul mi-e departe.
A plecat odată cu ultimul urlet de disperare. Nu s-a mai întors de atunci.
Aştept însă.
Sper.
Mă gândesc.
Cât înseamnă o eternitate?
Atât sunt condamnată să trăiesc în întuneric, fără glas.
Fără suflet.
Noaptea e pe sfârşite.
Cerul e-un amalgam de culori acum.
Macii se deschid.
E viaţă peste tot. Iar.
Şi totuşi...
Cât trebuie să aştept până se termină eternitatea?

http://www.youtube.com/watch?v=yb_aa8n2mQE

Run

Aş fi vrut să te mai privesc odată înainte să plec. Aş mai fi vrut ca măcar odată buzele noastre să se atingă, să-ţi simt pentru încă o secundă întreaga fiinţă. Mi-ar fi ajuns pentru eternitate.

Însă mă grăbeam. Unde? Nici eu nu ştiu. Privesc dezamăgită imaginile trecutului iar şi iar, derulez filmul poveştii noastre de dragoste şi pun pauză cu o secundă înainte de momentul despărţirii.

Ar fi trebuit să spun “da” când m-ai întrebat dacă vreau să rămân şi nu “poate”. Ar fi trebuit să mă fi ţinut cu toate forţele de sentimentul pe care îl aveam când mă priveai cu ochi adânci şi plini de mister şi când îţi simţeam atingerea suavă şi plină de înţelesuri.

Aş fi o ingrată să spun că îndoiala şi ezitările ne-au îndepărtat. De ce să dau vina pe simple erori ale minţii când ştiu cu siguranţă că inima are o putere infinit mai mare de convingere?

Am fost proastă, da. Şi acum stau şi-aştept să vii, când ştiu că eu ar trebui să zbor spre tine în secunda asta. Mă uit însă în continuare pe geam şi cutreier cu mintea străzile ce duc spre gară, în speranţa că voi vedea măcar o urmă lăsată de tine.

Vreau doar o şansă să nu mă mai grăbesc… o şansă doar să spun “da” şi nu “poate”.

http://www.youtube.com/watch?v=AOBs8dU4Pb8

Printre volane şi evantaie

Stăteam lipită de banca rece. Nu aparţineam peisajului ...deodată gândul mă duse la tine şi totul în jur căpătă o importanţă. Un val de aer cald mă învălui şi priveam încântată cum totul în jur se schimba. Purtam corset şi o rochie lungă ,verde cu volane iar părul îmi era prins în coc. Pe alocuri trăsuri aşteptau să pornească la drum ,iar graba cu care se îndreptau oamenii până mai acum o secundă fusese înlocuită de plimbări acompaniate de conversaţii simple, dar extrem de plăcute. Erai şi tu acolo,bineînţeles, elegant îmbrăcat şi chipeş. Mi-ai sărutat mâna galant şi m-ai invitat la o plimbare scurtă. Au trecut poate minute bune, ore chiar...înţesate cu poveşti nemuritoare pe care mi le spuneai atât de firesc, încât ajunsesem să le cred reale. Apoi ne-am oprit pe aceeaşi bancă pe care stăteam de una singură cu ceva vreme înainte. M-ai privit îndelung iar eu eram,după cum păreau ochii tăi a spune, unica fiinţă din lume spre care îţi doreai vreodată să îţi îndrepţi privirea. După un timp însă, inevitabilul s-a produs, şi ,de ochii lumii, mi-ai sărutat doar mâna şi te-ai îndepărtat cu aceeaşi gentileţe cu care m-ai întâmpinat.

Am pus pe hârtie tot ce simţeam, ce vedeam, astfel încât chiar şi atunci când nu eram împreuna, să mă simţi totuşi aproape. Din nou, timpul a trecut..însă de această dată nu minute sau ore, ci luni,poate ani... cât trecuse nu mai ştiu exact. Dar nu conta,căci scrisorile noastre făceau ca parfumul trupurilor, atingerile şi săruturile transmise fugitiv cu ajutorul unei pene îmbibate în cerneală să pară pe cât de reale, pe atât de longevive. Ştiam cu siguranţă că într-o bună zi toate acele cuvinte aşternute pe hârtie aveau să devină o realitate de necontestat...

Mi-am îndreptat privirea spre cerul ce părea un ocean de culori şi sentimente. Soarele apunea ,anuntând sfârşitul unei noi zile fără tine. Apoi însă un fior de extaz m-a cuprins când ţi-am simţit atingerea inconfundabilă pe gâtul meu şi am ştiut că cerneala avea să-şi piardă rostul din acel moment.

http://www.youtube.com/watch?v=koJlIGDImiU

Message in a bottle

Mi-ai promis că dragostea ta va ajunge la mine într-un târziu, într-un fel sau altul. Așa că am așteptat câteva zile. Dar apoi zilele s-au transformat în săptămâni, luni, apoi ani. Te-am căutat în prima rază de soare dimineața și în ultima scânteiere înainte ca luna să își ia locul impunătoare pe cer. Te-am căutat apoi pe străzi pustii ce se aflau însă într-o agitație continuă, locuite fiind de fantasme ale trecutului. Asemenea mie, nu își găseau locul într-o lume cu mult prea mare pentru niște suflete chinuite de singurătate.

Unul din drumuri m-a dus pe cel mai înalt munte. Am trecut de ploi, vânt și chiar nori și am ajuns în vârf. Priveliștea ce mi se desfășura dinaintea ochilor era sublimă...aproape perfectă. Însă lipseai tu. Așa că am coborît și mi-am continuat drumul. Am străbătut continente, mări și oceane într-o suflare, dar totul a fost în zadar. Pierdusem de mult urma dragostei.

Dezolată și ajunsă o tenebră fără țintă sau vreun sens al direcției, m-am așezat pe malul mării și am privit spre larg, căutându-i capătul. Era singurul loc în care nu căutasem și singurul loc în care ar fi putut fi, bineînțeles! O scânteie de speranță mi-a îndreptat trupul obosit dar însetat după dragoste spre linia orizontului unde o sticlă transparentă ce purtase un mesaj pentru cine știe cât timp mă aștepta, certându-mă pentru că nu realizasem un lucru atât de ridicol mult mai devreme...

„ Oriunde ai fi în lume

Și oricât de greu ți-ar fi

Întoarce-te la singurul loc din lume

Unde sufletele noastre

Împreună mereu vor fi.”

http://www.youtube.com/watch?v=RItDWLvx8S0

The bitch is back

Just so you know, I'm coming after you, honey;)>:)

I've changed my mind

Da, da, m-am razgandit. Nu te mai vreau numai pe tine langa mine. Am vazut ca asta nu e indeajuns. M-ai parasit, doar ca sa te intorci la mine dupa cateva zile, de atatea ori ca am pierdut numaratoarea. Si inca o faci. Sunt satula de promisiuni ,minciuni si intrigi. Imi spui ca ma iubesti, ma adori, ma faci sa te visez zi si noapte doar ca sa ai o rezerva pentru momentele cand te simti descurajat sau nu te simti indeajuns de bun? Ei bine, surpriza. Nu-ti mai merge trucul de-acum.

Vreau flori, ciocolata si restaurante scumpe. Vreau felicitari, scrisori de dragoste si multa, extrem de multa atentie. Vreau tot ceea ce merit si tu nu mi-ai oferit niciodata. * Te iubesc.* a,da? Demonstreaza-mi. Demonstreaza-mi ca esti cine spui ca esti, si ca intr-adevar vrei sa ma vezi fericita.

Fa toate astea si sunt a ta pe veci.

Update

Am fost răcită, până chiar azi. Adică sunt încă...dar îmi trece.

Băi, şi începusem să mă obişnuiesc cu horcăitul, temperatura ridicată, deci şi transpiratul în exces şi tusea enervantă. Acum că trece simt că pierd o parte din mine.

How awkward is that?! Mai mult decât atât mă mai bucur şi că mă întorc la şcoală... dar totuşi, fiind vorba de mine, "Radio Şanţ Cristina", cea care nu poate tăcea nici măcar din motive de securitate naţională (glumesc! dacă vreun agent FBI îmi citeşte blogul, vreau să ştiţi că sunt perfect capabilă să-mi ţin pliscul...deci dacă aveţi vreo slujbă de criminal în serie sau măcar detectiv, sunt aici :>:>), se înţelege că nu mai puteam sta de una singură în casă ca înebuneam.

Soooo...the bitch is back:x

xoxo

Vise sprijinite pe un umăr puternic

Era ceva în aer când l-a cunoscut. Nu, nu muşte, vreun gaz toxic sau fum. Era doar cald şi briza îi ciufulea părul umed şi nu o lăsa să vadă încotro se îndreaptă. Încerca ruşinată să-şi acopere ba un coş enervant pe faţă, ba o parte a corpului care o incomoda, când o rază de soare a întrerupt-o. I-a mângâiat obrazul fierbinte şi s-a prezentat.

Apoi a plecat. Pur şi simplu. Dar o ţinea încă în suflet şi ea pe el. Îi scria despre mare, despre el şi despre dragostea lor. Şi ea îi trimitea vise de iubire sprijinite de speranţa unei noi reîntâlniri. Îl dorea enorm, dar nu era îndeajuns ca aripile să i se deschidă şi să o ducă în braţele lui protectoare.

Gândul la el o ajuta să reziste, o însufleţea, dar o înnebunea. Îl iubea şi îl iubeşte aşa cum n-a iubit pe cineva vreodată. Şi încă îl aşteaptă închisă în cămăruţa-i de copilă speriată de enormitatea lumii care îi desparte. Îl aşteaptă să vina iar, să îi mai sărute odată obrazul fierbinte, să o ia de mână şi să se piardă pentru totdeauna în marea din ochii lui, oglinda inimii pe care i-a furat-o într-o zi caldă în care briza îi ciufulea părul în valuri şi faţa îi ardea de dorinţă.

Şi el a fost tot şi e tot dar vai, azi e încă atât de departe.