E noapte.
Linişte.
Întuneric.
Clopotul din turn bate pentru a douăsprezecea şi ultima oară.
Ascult liniştea mormântală în care s-a afundat lanul de maci.
Simt.
Văd.
Aud totul.
Fiinţa mea e aici. Sufletul mi-e departe.
A plecat odată cu ultimul urlet de disperare. Nu s-a mai întors de atunci.
Aştept însă.
Sper.
Mă gândesc.
Cât înseamnă o eternitate?
Atât sunt condamnată să trăiesc în întuneric, fără glas.
Fără suflet.
Noaptea e pe sfârşite.
Cerul e-un amalgam de culori acum.
Macii se deschid.
E viaţă peste tot. Iar.
Şi totuşi...
Cât trebuie să aştept până se termină eternitatea?
Linişte.
Întuneric.
Clopotul din turn bate pentru a douăsprezecea şi ultima oară.
Ascult liniştea mormântală în care s-a afundat lanul de maci.
Simt.
Văd.
Aud totul.
Fiinţa mea e aici. Sufletul mi-e departe.
A plecat odată cu ultimul urlet de disperare. Nu s-a mai întors de atunci.
Aştept însă.
Sper.
Mă gândesc.
Cât înseamnă o eternitate?
Atât sunt condamnată să trăiesc în întuneric, fără glas.
Fără suflet.
Noaptea e pe sfârşite.
Cerul e-un amalgam de culori acum.
Macii se deschid.
E viaţă peste tot. Iar.
Şi totuşi...
Cât trebuie să aştept până se termină eternitatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu