Am construit o căsuță din turtă dulce și m-am ascuns în ea. Am făcut focul în șemineul din sufragerie și
m-am cuibărit în fotoliu cu ceaiul de măceșe lângă mine și o carte bună. Colindele
se aud încet, dar umplând întreaga cameră. Tot ce lipsește e zăpada.
Mă uit la răstimpuri pe geam visătoare și aștept. Realizez că
m-am pierdut în atmosfera de iarnă și de ceva vreme cânt și eu. Mă simt uneori singură, dar sentimentul
dispare când mă gândesc că tu nu ești departe și o să ajungi curând acasă.
Sper doar că știi unde să vii. Ți-am promis că o să plec,
ții minte? Dar chiar dacă nu ai venit atunci cu mine, ți-am păstrat un loc
aici, lângă foc. Și să știi că e cald și bine, și parfumul măceșelor cu
scorțișoară a ieșit pe geam și cred că te caută. L-ai simțit? Vino după el. Te
aștept.
Timp e. Iar mie nu mi-e somn. Voi rămâne trează în căsuța
mea din turtă dulce și îți voi cânta colinde, iar aburul ce fuge pe geam și
fumul din horn te vor găsi și te vor călăuzi.
Ți-am spus că o să plec. Ții minte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu