Am desenat ușor pe o coală de hârtie cu degetul un tablou.
Amalgam de culori imprimat în mii și mii de frunze adormite pe sub copacii goi.
Picături calde și proaspete de apă căzând din norii desprinși parcă din laptele de pasăre al mamei.
Bănci care par prea comfortabile pentru a nu te putea gândi că e inuman și înfiorător de trist faptul că sunt ude.
Multe umbrele.
Liniște.
Liniște.
Lumină difuză, răsărit târziu, apus timpuriu și un felinar din care din când în când mai plutește lin câte o picătură spre asfalt..
Mașini ce trec în viteză și stropesc totul în jur cu sunetul
apei ca un clinchet ciudat de plăcut.
Oameni triști. Oameni veseli.
Copii sărind
în bălți. Îndrăgostiți. Bătrâni.
Frumusețe.
Culori.
Viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu