Cafea și ciocolată

Degetele mele dansează la unison deasupra tastelor, în umila încercare de a-i dicta minții ce să scrie. Stau cu o cană cu ceai de zmeură și vanilie în față, în speranța că voi fi îndeajuns de inspirată încât să creez ceva demn de postat, însă nu-mi trec prea multe prin minte. După trei cafele, pardon, patru, tot ce pot spune e că mi-e al naibii de poftă de o ciocolată cu alune și de o altă cafea.

Cu fiecare gură de ceai însă, mă îndepărtez încet de ideea stupidă și bolnavă de a mai băga puțină cofeină în mine, așa că probabil după ce voi găta ceaiul mintea mea va fi din nou goală. Trebuie să găsesc repede un alt subiect pe care să mă concentrez! Facultate...nu. Am avut parte de îndeajuns de multă facultate săptămâna asta. Ciocolată? Mă îngrașă până și numai gândul la ea. Vremea? Vremea! Nu! Nu vremea. E toamnă. E soare, întradevăr, dar e răcoare și adie vântul. O să mă moleșesc.

B.? B. e un subiect bun. Având în vedere faptul că e parțial vinovat pentru aiureala mea, am putea considera că e un subiect demn de expus, explicat, descris. Dar având în vedere faptul că mintea mea e mai tot timpul acolo, cred că e de la sine înțeles că nu voi vorbi acum, din nou, pentru a mia oară, despre el. Deși aș vrea...foarte mult...HEI! Gata alt subiect REPEDE!

...

N-am. N-am idei, n-am răbdare să mă gândesc la idei, n-am chef, n-am, n-am, n-am. Mă predau. O să mă întind pe balcon la soare și o să caut nori cu forme ciudate. Am zis!