My valentine

What if it rained? We didn't care. She said that someday soon the sun was going to shine. And she was right...this love of mine, my valetine...

Iar m-am trezit pe la patru dimineața. De data aceasta însă nu m-a deranjat...și deși era cât se poate de întuneric, mi se părea că până și lumina felinarului care bate timidă în fiecare noapte pe balcon era la fel de puternică precum cea a soarelui. Nu am mai adormit. Aș fi putut, dar nu am vrut. E prea frumos să fiu trează acum.

Sunt într-o continuă stare de visare. Și încerc să mă conving că sunt de fapt cât se poate de trează. Așa că mă privesc în oglindă, îmi strâng medalionul în pumn, mă ciupesc și râd cât pot de tare. E în regulă. Totul e în regulă. În sfârșit e totul așa cum trebuie să fie, pentru că ți-ai respectat promisiunile și m-ai făcut fericită.

Au trecut doar câteva ore și simt că ar trebui să fiu mai precaută. Până la urmă, nu se știe niciodată ce s-ar putea întâmpla, nu-i așa? Dar nu vreau să fiu precaută. Nu vreau să mă gândesc la nimicuri, la posibilități și riscuri, pentru prima dată chiar nu mai vreau să mă mai gândesc la nimic. Vreau să mă gândesc numai la noi. Atât.

Nu mai știu să vorbesc sau să gândesc...sunt pierdută în spațiu și timp. Vino. Pierde-te cu mine în fericire.