Poate ne vedem macar în trecere,că na îmi e dor...
22:13
Stricam clipe de
fericire, trăiam zile întregi în mod pueril, visam să nu ne mai iubim, și
totuși rămâneam acolo, fără să fim în stare să fugim din lumea închisă a
poveștii noastre.
Citind fraza aceasta, m-am gândit la faptul că parcă ni se potrivește și nouă. Nu crezi? Am spus de atâtea ori că am terminat, de le-am pierdut numărătoarea. Și tu la fel. Cu toate astea, eu m-am aranjat astăzi, mi-am făcut părul, m-am fardat, mi-am pregătit haine frumoase, totul ca să arăt cât mai bine pentru când mă vei suna.
Dar nu m-ai sunat...și sunt supărată, să știi. Sunt supărată
pentru că mi-ai spus că ți-e dor. Și mă gândeam că vorbești serios. Îmi făcusem
atâtea scenarii în minte, cum ai fi venit în Sibiu și m-ai fi căutat cu prima
ocazie. Cum ți-aș fi dat cadoul entuziasmată și te-aș fi urmărit cum îl
desfăceai curios. Mi te-am imaginat de partea cealaltă a unei mese rotunde
într-o cafenea micuță și intimă, cu o cafea în față, privindu-mă îndelung.
Iar am spus că am terminat și că nu are rost să mai stau
după tine. Și iar m-am contrazis și am spus că mai aștept puțin. La început îmi
plăcea să mă joc așa, să știi...dar acum când știu că ești iar atât de aproape
de mine și că ai putea să mă vezi dacă ai vrea, mi-e greu să continui șarada
asta. După atâtea mărturisiri și după atâta așteptare, aș fi vrut să fi fost
acolo cu tine acum, oriunde ești.
Dar tu nu m-ai sunat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu