They all think I'm crazy, but to me it all makes perfect sense.
Mă uit la tine pierdută și nu mai văd nimic. Sunt amorțită. Și știu că ar trebui să încerc să fug, să fac ceva să uit. Dar nu pot. Corpul nu mă lasă.
Și te-am tot strigat ca o nebună, dar n-ai vrut să-mi răspunzi.
Poate ar fi trebuit să tac. Poate ar trebui să tac și acum. Să las totul așa cum e, și tu pur și simplu să nu mai exiști. Dar uite cum și acum când spun că am terminat, îți comunic asta, ca și cum aș aștepta și un răspuns.
Știu că n-o să primesc nimic. Și e în regulă.
Am vrut doar să știi. Să știi că m-ai făcut și fericită, și să știi că m-ai făcut să fiu și tristă. Și am scris de fiecare dată despre tine. Așa cum am promis.
Acum îți mai strig odată să te întorci, fiindcă nu mă pot abține. Și fiindcă știu că nu îmi vei răspunde, tot acum îți spun și La revedere.
Am să-ți dedic o melodie. Pentru că îmi amintește de tine. Și pentru că tot ce primesc înapoi e mereu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu