joi, 27 ianuarie 2011
Ce înseamnă viaţa?
miercuri, 26 ianuarie 2011
:x:x:x
Către Galateea
vineri, 21 ianuarie 2011
Poem
by Ezra Fitz
It’s a number.
It’s a song.
It’s a girl.
Smooth.
Pearl joy packed.
Gold falafel,
As through ice.
It’s four-thirty.
Morning with
Phone calls.
It’s deaf mute.
It’s cheap.
A foreign car.
Maybe bingo.
Lucky night?
Something says
It smells bad.
http://www.youtube.com/watch?v=c16KraHZ7GE&ob=av2el
miercuri, 19 ianuarie 2011
Haha
Mă simt amuzantă azi. De ce? Nu știu. Așa aiurea. Am chef să fiu miștocară, să ascult și să văd miștocăreli dar nu și să fiu miștocărită.
Am chef să sar ,să dau din cap ca o bezmetică, să urlu, să dansez, să fiu nebună. Nu că n-aș fi și în rest, dar azi în mod special.
Am chef să prind băieți de fund, să fluier, să flirtez cu nerușinare cu oricine, oriunde.
Vreau să mă simt bine și vreau asta acum. Vreau să râd până mi se taie respirația și să nu mă intereseze de nimeni și de nimic.
Și vreau o napolitană. Două. Zece.
Și guess what. Exact așa o să și fac. Screw them all. Astăzi it's all about me:D
lovelovelove
http://www.youtube.com/watch?v=04zaL7wIbmc
marți, 11 ianuarie 2011
Fantoma
Linişte.
Întuneric.
Clopotul din turn bate pentru a douăsprezecea şi ultima oară.
Ascult liniştea mormântală în care s-a afundat lanul de maci.
Simt.
Văd.
Aud totul.
Fiinţa mea e aici. Sufletul mi-e departe.
A plecat odată cu ultimul urlet de disperare. Nu s-a mai întors de atunci.
Aştept însă.
Sper.
Mă gândesc.
Cât înseamnă o eternitate?
Atât sunt condamnată să trăiesc în întuneric, fără glas.
Fără suflet.
Noaptea e pe sfârşite.
Cerul e-un amalgam de culori acum.
Macii se deschid.
E viaţă peste tot. Iar.
Şi totuşi...
Cât trebuie să aştept până se termină eternitatea?
luni, 10 ianuarie 2011
Run
Însă mă grăbeam. Unde? Nici eu nu ştiu. Privesc dezamăgită imaginile trecutului iar şi iar, derulez filmul poveştii noastre de dragoste şi pun pauză cu o secundă înainte de momentul despărţirii.
Ar fi trebuit să spun “da” când m-ai întrebat dacă vreau să rămân şi nu “poate”. Ar fi trebuit să mă fi ţinut cu toate forţele de sentimentul pe care îl aveam când mă priveai cu ochi adânci şi plini de mister şi când îţi simţeam atingerea suavă şi plină de înţelesuri.
Aş fi o ingrată să spun că îndoiala şi ezitările ne-au îndepărtat. De ce să dau vina pe simple erori ale minţii când ştiu cu siguranţă că inima are o putere infinit mai mare de convingere?
Am fost proastă, da. Şi acum stau şi-aştept să vii, când ştiu că eu ar trebui să zbor spre tine în secunda asta. Mă uit însă în continuare pe geam şi cutreier cu mintea străzile ce duc spre gară, în speranţa că voi vedea măcar o urmă lăsată de tine.
Vreau doar o şansă să nu mă mai grăbesc… o şansă doar să spun “da” şi nu “poate”.
Printre volane şi evantaie
duminică, 9 ianuarie 2011
Message in a bottle
Mi-ai promis că dragostea ta va ajunge la mine într-un târziu, într-un fel sau altul. Așa că am așteptat câteva zile. Dar apoi zilele s-au transformat în săptămâni, luni, apoi ani. Te-am căutat în prima rază de soare dimineața și în ultima scânteiere înainte ca luna să își ia locul impunătoare pe cer. Te-am căutat apoi pe străzi pustii ce se aflau însă într-o agitație continuă, locuite fiind de fantasme ale trecutului. Asemenea mie, nu își găseau locul într-o lume cu mult prea mare pentru niște suflete chinuite de singurătate.
Unul din drumuri m-a dus pe cel mai înalt munte. Am trecut de ploi, vânt și chiar nori și am ajuns în vârf. Priveliștea ce mi se desfășura dinaintea ochilor era sublimă...aproape perfectă. Însă lipseai tu. Așa că am coborît și mi-am continuat drumul. Am străbătut continente, mări și oceane într-o suflare, dar totul a fost în zadar. Pierdusem de mult urma dragostei.
Dezolată și ajunsă o tenebră fără țintă sau vreun sens al direcției, m-am așezat pe malul mării și am privit spre larg, căutându-i capătul. Era singurul loc în care nu căutasem și singurul loc în care ar fi putut fi, bineînțeles! O scânteie de speranță mi-a îndreptat trupul obosit dar însetat după dragoste spre linia orizontului unde o sticlă transparentă ce purtase un mesaj pentru cine știe cât timp mă aștepta, certându-mă pentru că nu realizasem un lucru atât de ridicol mult mai devreme...
„ Oriunde ai fi în lume
Și oricât de greu ți-ar fi
Întoarce-te la singurul loc din lume
Unde sufletele noastre
Împreună mereu vor fi.”