Mirosul de brioşe cu măr şi scorţişoară proaspăt scoase de la cuptor umpluse camera şi simţeam cum mă învăluie. Mi-ai luat mâna într-ale tale şi mi-ai atins buzele îngheţate de frigul unei dimineţi de iarnă iar căldura feţei tale m-a pătruns până în vârfurile degetelor.
Un fior de extaz m-a făcut să ameţesc şi m-am prăbuşit neputincioasă pe patul moale învelit în vălul de mătase pe care mi l-ai îndepărtat aproape insesizabil de la gât.Cu ochii închişi, te-am cuprins cu braţele-mi prea mici ca să te strâng aşa cum aş fi vrut şi m-am lăsat purtată de fiorul iubirii.
Razele soarelui băteau timide pe corpurile noastre tremurânde şi însetate după mai mult, încercând parcă să ne îmbrăţişeze cu căldură.Îţi priveam faţa angelică ce schiţa un zâmbet de copil în timp ce mă odihneam la pieptul tău, sub plapuma grea, cu părul răvăşit şi cămaşa ta pe mine.
Cu sunetul unei balade în surdină îţi şopteam cuvinte de dor şi iubire, asemenea îndrăgostiţilor din cărţile vechi şi prăfuite, uitate undeva într-un colţ al casei unde le pusesem atunci când nu mai credeam în iubire, sau în noi.
Apoi, însă, ne-am iubit prin praful de saltele şi de-atunci nimic nu a mai fost la fel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu