Update

Am fost răcită, până chiar azi. Adică sunt încă...dar îmi trece.

Băi, şi începusem să mă obişnuiesc cu horcăitul, temperatura ridicată, deci şi transpiratul în exces şi tusea enervantă. Acum că trece simt că pierd o parte din mine.

How awkward is that?! Mai mult decât atât mă mai bucur şi că mă întorc la şcoală... dar totuşi, fiind vorba de mine, "Radio Şanţ Cristina", cea care nu poate tăcea nici măcar din motive de securitate naţională (glumesc! dacă vreun agent FBI îmi citeşte blogul, vreau să ştiţi că sunt perfect capabilă să-mi ţin pliscul...deci dacă aveţi vreo slujbă de criminal în serie sau măcar detectiv, sunt aici :>:>), se înţelege că nu mai puteam sta de una singură în casă ca înebuneam.

Soooo...the bitch is back:x

xoxo

Vise sprijinite pe un umăr puternic

Era ceva în aer când l-a cunoscut. Nu, nu muşte, vreun gaz toxic sau fum. Era doar cald şi briza îi ciufulea părul umed şi nu o lăsa să vadă încotro se îndreaptă. Încerca ruşinată să-şi acopere ba un coş enervant pe faţă, ba o parte a corpului care o incomoda, când o rază de soare a întrerupt-o. I-a mângâiat obrazul fierbinte şi s-a prezentat.

Apoi a plecat. Pur şi simplu. Dar o ţinea încă în suflet şi ea pe el. Îi scria despre mare, despre el şi despre dragostea lor. Şi ea îi trimitea vise de iubire sprijinite de speranţa unei noi reîntâlniri. Îl dorea enorm, dar nu era îndeajuns ca aripile să i se deschidă şi să o ducă în braţele lui protectoare.

Gândul la el o ajuta să reziste, o însufleţea, dar o înnebunea. Îl iubea şi îl iubeşte aşa cum n-a iubit pe cineva vreodată. Şi încă îl aşteaptă închisă în cămăruţa-i de copilă speriată de enormitatea lumii care îi desparte. Îl aşteaptă să vina iar, să îi mai sărute odată obrazul fierbinte, să o ia de mână şi să se piardă pentru totdeauna în marea din ochii lui, oglinda inimii pe care i-a furat-o într-o zi caldă în care briza îi ciufulea părul în valuri şi faţa îi ardea de dorinţă.

Şi el a fost tot şi e tot dar vai, azi e încă atât de departe.

Aburi si miros de scortisoară

Mirosul de brioşe cu măr şi scorţişoară proaspăt scoase de la cuptor umpluse camera şi simţeam cum mă învăluie. Mi-ai luat mâna într-ale tale şi mi-ai atins buzele îngheţate de frigul unei dimineţi de iarnă iar căldura feţei tale m-a pătruns până în vârfurile degetelor.

Un fior de extaz m-a făcut să ameţesc şi m-am prăbuşit neputincioasă pe patul moale învelit în vălul de mătase pe care mi l-ai îndepărtat aproape insesizabil de la gât.Cu ochii închişi, te-am cuprins cu braţele-mi prea mici ca să te strâng aşa cum aş fi vrut şi m-am lăsat purtată de fiorul iubirii.

Razele soarelui băteau timide pe corpurile noastre tremurânde şi însetate după mai mult, încercând parcă să ne îmbrăţişeze cu căldură.Îţi priveam faţa angelică ce schiţa un zâmbet de copil în timp ce mă odihneam la pieptul tău, sub plapuma grea, cu părul răvăşit şi cămaşa ta pe mine.

Cu sunetul unei balade în surdină îţi şopteam cuvinte de dor şi iubire, asemenea îndrăgostiţilor din cărţile vechi şi prăfuite, uitate undeva într-un colţ al casei unde le pusesem atunci când nu mai credeam în iubire, sau în noi.

Apoi, însă, ne-am iubit prin praful de saltele şi de-atunci nimic nu a mai fost la fel...

http://www.youtube.com/watch?v=tZdedbfusMs&ob=av2e