Zâmbeşte

Un puf de un alb iernatic se opreşte deasupra mea, astupând soarele şi mă priveşte plictisit.

„Ce-i cu tine iar, copilă?”

Îi povestesc pe îndelete o pagină la întâmplare îngropată în monotonie din povestea vieţii mele, pare-se extrem de dificilă, acompaniată fiind de râsetele pline de ironie ale norului care pur şi simplu refuză să-mi lumineze şi măcar pentru o secundă existenţa şi aşa destul de întunecată.

„Copilă...copilă naivă şi prostuţă ce eşti...astea îţi par ţie a fi greutăţi? Habar n-ai tu ce sunt alea. Cum poţi crede, tu, văzându-ţi mânuţele cât un bob de mazăre, nepătate de ţărână, răni şi cicatrici adânc încrestate în piele ca tatuaje permanente făcute de mâna pricepută a vieţii, cum poţi crede tu că ştii ce e aia durere?

Priveşte-i, copilă, pe acei tărani ce îşi distrug mâinile, corpul, mintea şi existenţa de dragul familiilor lor încercate de foame, sete şi oboseală. Aceia sunt, fata mea, cei care ar trebui să-şi plângă de milă, şi nu tu.

Uită-te acum în dreapta ta. Ce vezi? Copii singuratici bântuind străzile ca nălucile care nu-şi găsesc liniştea pe acest pământ nepăsător şi nedrept şi caută înnebuniţi o portiţă spre o lume numai a lor. Aceia, din nou, sunt cei mai îndreptăţiţi să îşi dea cu pumnii în cap şi să urle după ajutor.

Îndreaptă-ţi acum, fetiţo, privirea spre pământ şi vei vedea cum, cu ultimele forţe, un bătrân întinde o mână stafidită şi tremurândă după sticla de alcool care zace abandonată de vreun tânăr aşa ca tine, care a încercat să-şi înece amarul, după a mia ceartă cu părinţii. Bătrânul acela se agaţă disperat de ultimul fir ce-l va duce spre un moment efemer de extaz. Acela, scumpa mea, cu siguranţă îşi va plânge de milă în scurtul moment de luciditate dintre două sticle de băutură şi un pachet de ţigări.

Acum, copilule, priveşte spre cer. Ce vezi? Neantul, marea de culori ce va fi mereu acolo. Nu importă că azi e întunecat, soare, plouă, ninge sau un nor plictisit ca mine îţi blochează unica rază subţirică de soare care a reuşit să răzbată dintre norii negri ce aduc din nou a furtună.

Îndreaptă-ţi ochişorii mari şi cafenii în sus şi zâmbeşte. Soarele va ieşi din nou.”