noapte de iarna

Îi găsise mănuşa. O găsise într-adevăr,nu i-o luase,nu ar fi putut niciodată face aşa ceva.Şi acum se gândea să o probeze,ca şi când sub lâna aceea pufoasă l-ar fi găsit pe el. Îi simţea aroma dulce-amăruie şi vroia mai mult.

"Ce-ar fi s-o păstrez?" un gând ciudat de egoist se plimba jucăus prin mintea ei . O luă uşurel din zăpadă,ca şi cum i-ar fi fost frică să n-o spargă...cine ar fi crezut că un băiat ar fi putut s-o facă să se simta aşa?

Scutură banca de zăpadă şi ,ţinând mănuşa lui în mânuţele-i firave,se aşeză ,amintirile acelei nopţi friguroase şi dulci de iarnă revenind una cate una. Modul în care mănuşile pufoase,pe atunci în mâinile stapânului inimii ei,îi cuprinseră talia subţirica,vorbele dulci,băncuţa pe care de nenumărate ori o îmbraţişase pătimaş...trecuseră toate,dar ea ,stând singurică,nu simţea trecerea timpului...totul era acolo.În mănuşa lui.

"Nu.Nu i-o da înapoi" vocea drăgălaşă din mintea ei ştia mai bine...

mi-ai aburit fereastra

"Afară ninge liniştit
Şi-n casă arde focul.."

Tu eşti ceaiul meu,dar nu te sorb,căci mi-e frică. Miroşi a zmeură şi te iubesc. Ah, de-aş putea să te gust. Dar dacă sorb şi nu mă pot opri? N-o să mai simt miros de zmeură şi scorţişoară. Sărutu-ţi dulce se va fi pierdut în vânt. N-o să gust.

Stau tolănită pe canapea lângă şemineu. Mi-e frig. Te privesc agale cum m-aştepţi în camera unde te-am lăsat, ademenindu-mă cu aburi în formă de inimioare.Aroma ta mă îmbrăţişează strâns. Lasă-mă! Nu vezi că doare?

Mi-aduc mereu aminte cum în faţa geamului te ţineam strâns de braţ şi priveam cum ninge. Îmi abureai geamul şi eu desenam crăiese.Când îţi zâmbesc, dai în clocot. Dar acum te-am uitat în bucătărie. Mă strigi nervos. Ţi-e dor de mine?

"All i want for Christmas is you..." Aburii s-au transformat în note muzicale. Simt că-mi pierd controlul. Mă atragi mereu, dar nu mă las. Ah, prostuţule! Nu ştii tu oare cât o să-mi lipseşti dacă mă las pradă vrăjilor tale? Ştii. Bineînţeles că ştii. Dar nu-ţi pasă. Mă vrei...te vreau...suntem doar noi şi-o inima de aburi;x

cand zapezile erau albastre

cand zapezile erau albastre, bunica era frumoasa si tata macelar.

lapte si prajiturele pentru mos craciun

Stau in pat cu bluza cu pisici care miauna ce mi-a dat-o tata de Craciunul trecut. I-am spus s-o lase pe mama sa faca pe Mosul .Mingea cu ventuze ma loveste in cap. Bruta! Macar s-a dezlipit de pe tavan.

Mi s-a rupt o soseta. N-ar fi trebuit s-o folosesc drept suport de acadele.Blueberry, motan zapacit ce esti!!Nu-mi mai zgaria cearsaful ca nu se transforma in vata de zahar oricat de roz ar fi .

Simt miros de scortisoara. Mi se raceste ceaiul. Vad sirene aiurite facand surf pe nori.e normal?eh.nu-mi pasa. Jorj urla dupa atentie de sub bradul de Craciun. Mi-am uitat acadelele langa semineu. Se topesc…dar mi-e prea lene sa le salvez.

A inceput sa ninga. Sirenele coboara pe tobogane din zapada, cana e goala, Blueberry a tacut.
Acum suntem doar eu si bluza mea cu pisici care miauna.