Când?

If you ever want to be in love...

Mi-e teamă să te revăd. Mi-e teamă de zâmbetul tău perfect şi de atitudinea ta atât de plăcută sufletului meu. Mi-e teamă şi cred că şi ţie îţi e.

Îmi doresc să iei o decizie, nu atât de mult pentru mine, cât pentru tine. Poate nu o să mă crezi, dar eu te înţeleg. Înţeleg frica unui nou început, înţeleg teama de a lăsa în urmă un lucru pe care eşti sigur că o să îl ai toată viaţa. Înţeleg jocul pe care ţi-l face inima în piept atunci când îţi imaginezi cum ar fi să o iei de la capăt. Atâta stres, atâtea lucruri noi de aflat.

Ce nu pot să înţeleg însă e de ce nu vrei să încerci. Mi-am spus aseară că ultimul articol a fost ULTIMUL. Din păcate însă degetele nu-mi fac pe plac. Tremură de emoţia unui nou articol de fiecare dată când mă gândesc la tine. Aşa că, iată, m-am întors la foaia albă avidă după o nouă poveste. 

Am atâtea întrebări să îţi pun. Din păcate însă nu simt că acesta e un moment oportun pentru mine să îţi scriu mesaje. Aşa că îţi scriu aici, poate, doar poate, o să îmi răspunzi. Dar te rog, atunci când o să o faci, fii tu. Doar tu. Fără bagaje, fără trecut, fără temeri. Sunt doar eu aici, aşteptând, aşa cum ţi-am promis că fac. Nu ştiu însă cât voi fi capabilă să trăiesc în Purgatoriu. Am nevoie să ştiu dacă mă îndrept spre o plajă însorită şi ascunsă de lume unde nu voi putea fi contactată nici măcar de propria fiinţă sau spre lumea ta.

Să revenim...

Spune-mi, te rog, cum îţi place să iei micul dejun? Singur? Alături de mine, cu un ziar lângă tine şi o cafea aburindă? Cu ea?

Spune-mi, te rog, când ai dormit ultima dată cu obrazul atât de aproape de inima unei femei, încât simţeai că poţi chiar să o atingi?

Şi mai spune-mi când ai simţit un dor nebun de cineva? Când ai iubit ultima dată cu adevărat pe cineva? Când ai simţit ultima dată fericirea aceea care îţi ieşea parcă prin toţi porii? Când?

Când?