Se întâmplă uneori

Heaven is a place on Earth with you...

Se întâmplă ca uneori ca Raiul să fie foarte departe...atât de departe încât în acel moment cred că nici măcar nu există. Aș vrea să fim copii din nou...să ne jucăm, să fugim unul după celălalt, să îmi oferi flori, să iubim copilărește...simplu și pur. Idilic.

Se întâmplă în așa fel încât nu întotdeauna mă simt în stare să îți citesc mesajele...nu îmi place să ne certăm...și cu toate acestea, ruga nu îmi este ascultată. Și ne certăm odată, poate de două ori...dar de fiecare dată parcă se rupe o părticică din mine și încerc disperată să țin de ea și cu dinții...și plâng. Plâng pentru că părticica aia simt că ești tu. Și nu vreau să te pierd.

Se întâmplă să ne și iertăm repede. Să îmi spui că mă iubești și să treacă. Să te iau în brațe, să te strâng tare tare și să zâmbești. Și ne împăcăm și ne iubim iar la fel ca înainte, dacă nu chiar mai mult...și râdem, râdem mult și cu poftă de cât de fraieri putem fi uneori și de cât de ușor ne putem reveni dacă ne privim adânc în ochi.

Se întâmplă însă uneori să aștept să mă suni și să nu o faci...și aștept, aștept, aștept. Dar tu nu vii. Și plâng din nou fiindcă mi-e teamă că poate nu o să mă mai suni deloc...poate nu mai vrei. Poate nu mă mai vrei. Poate te-ai săturat și vrei altceva. Sau vrei să fii singur. Sau poate sunt paranoică...se mai întâmplă.

Se întâmplă uneori ca Raiul să fie foarte departe..vino, Raiule, înapoi. Iartă-mi copilăriile...fă-mă să le iert pe ale tale. Mereu ne iertăm unul pe celălalt indiferent de cât de rău ne este, nu? Sper să se întâmple și acum la fel. Că eu fără tine nu mai fac un pas. Protestez. O să rămân statuie până vii. Orice ar fi.