Vânzător de lumină

Într-o lume nebună, noi ne ținem de mână...

Îmi încep diminețile mereu cu un gând bun. Astfel, pot să fiu sigură că orice s-ar întâmpla, voi putea să zâmbesc până când te voi revedea. Gândul bun ești indiscutabil tot tu.

Mă gândesc zâmbind la ultima ta îmbrățișare și la cum te rog mereu să o prelungești cu câteva secunde ca să mă pot simți protejată mai mult. Atunci când îmi dai drumul și pornești la drum, mă transform în statuie. Te privesc îndrăgostită cum faci pași mari care te îndepărtează de mine și nu pot nici măcar să respir fiindcă vreau să memorez fiecare trăsătură a ta pe măsură ce dispari.

Atunci când mă învăluie somnul închid ochii. Portretul pe care l-am făcut în minte cu atâta grijă ia viață și te simt din nou îmbrățișându-mă și te aud râzând. Îi mulțumesc universului că mi te-a dat și, închizând ochii la loc, scenariul filmului cu tine începe să se deruleze. Adorm fericită și liniștită – tu ești aici lângă mine.

Mirosul de cafea dimineața mă duce la dimineți petrecute cu tine, la mâncare la pat, râsete, săruturi și cuvinte frumoase. Acesta e motivul pentru care îmi reumplu întotdeauna cana cu cafea atunci când realizez că i se pierde parfumul și, odată cu acesta, și videoclipul dimineților noastre.

Îmi încep diminețile mereu cu un gând bun. Mă înconjor de raze de lumină care mă învăluie în amintirile cu tine...fiindcă tu ești totul. Iar fără tine eu nu concep să mă trezesc.

http://www.youtube.com/v/gmz4VFqD6OA?autohide=1&version=3&attribution_tag=x__Jb9K8l_DO1U4UJPUyLA&autoplay=1&autohide=1&showinfo=1&feature=share

Skinny love

Come on skinny love, just last the year.

O cană cu ceai de fructe de pădure, o cană cu cafea, țigări.

Cartea pe care ți-am făcut-o cadou și încă una pentru mine.

Patul tău comfortabil, martor al întregii noastre relații. Martor al certurilor și martor al râsetelor pline de iubire.

Priviri pline de însuflețire.

Săruturi care ne fac să pierdem șirul gândurilor și numărul paginii.

Îmbrățișări.

Pauze lungi și repetate în care uităm de ce ne-am pus în pat de fapt și ne pierdem unul în celălalt învăluiți într-o fericire mută.

Lumină difuză ce pătrunde timidă prin perdea.

Fum.

Iubire.

Tu.

Eu.

Noi.

Tot ce ne putem dori într-o singură pagină a romanului nostru...un rând citit, o dovadă de iubire.

Un an întreg de grijă, atenție și iubire...și o viață întreagă înainte pentru mai mult.

Te iubesc mai mult decât oricine iubește pe cineva în lumea asta!

Te urmăresc pe străzi

În mintea mea nu exist fără tine...

De câteva nopți am un vis pur și simplu bizar.

Te urmăresc pe străzile pustii... și te pierd de fiecare dată. Te joci cu mintea mea și mă faci să cred că nici măcar nu ai fost vreodată aici. Dar eu știu că ești cât se poate de real. În străfundul inimii simt asta și refuz să accept un alt răspuns...

Te revăd în depărtare și o iau la fugă spre tine. Uit de tot ceea ce mă înconjoară. Având în minte doar momentul în care privirile ni s-au întâlnit cu interes pentru prima dată, mă îndrept spre tine convinsă că și tu trebuie să îți amintești de toate astea.

Te prind din urmă și te iau de mână...mi-e teamă să nu te strâng prea tare...mi se pare că a trecut atâta timp și totuși nu a trecut aproape deloc. Ești la fel...înalt, frumos, misterios, mereu convins că ai dreptate orice ai spune. Mi-ai lipsit. Ți-aduci aminte de mine? De noi? De primul sărut încununat de alcool? Nu? Dar ce zici de cel furat pe ascuns, departe de ochii lumii? Ți-aduci aminte de frica de o nouă relație, de frica de a simți din nou?

Îți iau fața în mâini și te implor să mă privești în ochi...PRIVEȘTE-MĂ! Sunt eu...sunt cea pe care o iubești. Fetița ta dragă care te iubește și ea...

Ce spui? Acum mă recunoști? Spune-mi că da...ia-mă de mână și arată-mi din nou fericirea...

Apoi însă mă trezesc brusc. Ești aici. Mă strângi în brațe și îți amintești de mine. Îmi șoptești că mă iubești și te vâd zâmbind cu drag..totul e din nou calm, frumos și bine. E în regulă! Totul e în regulă!

Să nu faci, iubitule, visul să se îndeplinească...să nu mă uiți!

A cup of coffee

A cup of coffee, you, my writing - This is all I need

În fiecare dimineață mă trezesc cu un singur gând – vreau să ajung acolo unde ești tu. Vreau să fiu acolo atunci când privești câtre prima rază de soare. Iar dacă ziua nu se prezintă cu o vreme frumoasă așa cum ar trebui, vreau să fiu cea care îți aduce soarele în dormitor. Vreau să îți dau din energia mea. Să simți și tu iubirea pulsându-ți sângele în vene. Lasă-mă să te fac să te simți din nou viu.

Nu vreau să te gândești la probleme. Nu te gândi nici la ziua de mâine sau la ce va fi peste o oră. Ți-am pregătit cafeaua exact așa cum îți place...puțină scorțisoară, două picături de esență de rom, o linguriță de frișcă...bucură-te așa cum o face un copil la prima ninsoare. Cafeaua e caldă, iar aburul încearcă să te ademenească să te ridici din pat și să sorbi puțin. Trebuie doar să te trezești.

Eu o să mă așez lângă tine tăcută, caldă, fericită. Voi avea și eu bineînțeles nelipsita cafea lângă mine. Aș vrea să scriu. Iar? Da. Aș vrea să scriu din nou despre tine, despre noi, despre cafea și scorțișoară. Aș vrea să scriu din nou despre razele calde ale soarelui, despre cât de mult iubesc fiecare părticică din tine, așa cum o fac de fiecare dată când am un răgaz. Aș vrea să scriu din nou despre fumul de țigară, planuri, viitor, frumusețe, fericire, dragoste, trandafiri, ciocolată, săruturi, căldură...

Aș vrea. Aș vrea o cafea.  Aș vrea inspirație.

Aș vrea să fiu în preajma ta.

Iubirea mea pentru tine nu se măsoară în timp. Și totuși...

Asta mi-a umplut inima de fericire. Te-aș lua în brațe acum.

Ține impulsul ăsta pentru mâine:)

Discuții fără noimă, întreținute doar de dorința ca legătura dintre noi să devină mai puternică.

Ignore.

Zâmbete transmise prin mail-uri și mesaje trimise cu entuziasmul primei iubiri.

Râsete.

Povești despre copilărie și relații trecute, glume cu subînțeles, certuri copilărești.

Melodii.

Film văzut pe jumătate, sărut parfumat de alcool și emoții ca la prima întâlnire.

Vin.

Crăciunul petrecut separat, scrisori către el, zile fără căldură sau vreun zâmbet.

Depărtare.

Caloriferul din el, alinturile cele mai dulci, primul te iubesc spus cu teamă și sinceritate.

Fericire.

Nouă luni alături de el rezumate în câteva rânduri...mi-ar lua o viață să reușesc să descriu tot ceea ce am trăit lângă sufletul meu drag. Și chiar am o viață înainte...dar e încununată de visuri și idei, familie, încredere. Aștept o viață așa cum mi-a arătat că poate exista. Aștept să îl am încă de o mie de ori atât lângă mine pe el...să am pur și simplu totul meu. Aici. Mereu.

TU ești totul. TU esti iubirea. TU esti soțul.amantul.prietenul.tatăl. TU ești viața.

TE IUBESC! LA MULȚI ANI! <3

My footsteps on the ground

As I'm following my footsteps taking turns on leaving marks on the cement, it seems only fair to think about you. Because whatever I do and wherever I need to go, they will always bring me only to you.

Îmi urmăresc pașii cu tenacitate pe măsură ce își lasă amprenta timizi dar puternici pe asfaltul ud. Plouă deja de ceva vreme, însă acum s-a potolit. Poate de dragul drumului pe care îl face inima mea în fiecare seară. Sau poate doar se schimbă vremea. Oricum ar fi, mă bucur.

Îmi urmăresc pașii încă de cand am coborât din autobuz. Nu am ratat niciunul. Îi urmăresc și ii analizez ca un om de știință pe masură ce pun un picior în fața celuilalt. Văd un mers inegal, haotic. Fără ca picioarele mele să aibă minte proprie, realizez că mă duc acolo unde sufletul îmi este păstrat cu delicatețe și iubire - la tine.

O nouă foaie albă mi se așterne acum dinaintea pixului care nu mă lasă niciodată atunci când inspirația își spune cuvântul. Nici măcar atunci când afară e ger, sunt singură pe drum iar muzica se aude în căști. Simt că acesta e un moment potrivit să vorbesc despre relația noastră.

Relația noastră e haotică. La fel ca și pașii care mă îndrumă acum spre tine. Imprevizibilă. Asemenea unei surprize care nu încetează să uimească într-un mod plăcut chiar și a mia oară când e facută aceleiași persoane. O ceartă a noastră reprezintă un pas care se duce încăpățânat spre stânga deși îl cert și îi spun că drumul e la dreapta. Un sărut - forma unui înger lăsată într-un câmp de maci. Un trandafir alb - bătăile inimii atunci când mașina zboară cu două sute de kilometri la oră.

Tu...o furtună care se încheie mereu cu un curcubeu și un cer senin
Eu...valurile înspumate ale mării, scăldate în razele calde ale soarelui văratic
Noi...perfecțiune. pași gentili, eleganți, plutind în vazduh. Fericire. Iubire. Dor. TOT.

În timp ce urmăream cu tenacitate cum urmele pașilor mi se pierdeau pe drumuri pietruite, am simțit că nu va exista un moment mai potrivit să vorbesc despre relația noastră...capricioasă, haotică, nebună.

I just...

I just want you

I just want to see you

I just want you to dance with me tonight

Ceea ce simt pentru tine nu se măsoară în articole scrise pe blog sau inimioare desenate pe o foaie de hârtie. Se măsoară în schimb în fiorii care mă trec atunci când îmi ridici mâinile în aer, mă prinzi de brâu și te miști așa cum nici măcar tu nu știai că poți.

Se măsoară în vals cocoțată pe picioarele tale, un vals greoi dar amuzant, copilăresc. Iubirea mea pentru tine se mai măsoară și în pași stângaci de tango. Un pas la dreapta...unul înapoi...o piruetă și o privire care mi-a străpuns sufletul și m-a făcut să te iubesc iremediabil.

Ce sunt pozele pe lângă o mână așezată tacticos pe șoldul stâng în timp ce dreapta îmi cuprinde perfect obrazul rozaliu? Ce sunt cuvintele în comparație cu privirea aceea care îmi dă lumea peste cap de fiecare dată când o văd? Ce e orice altceva pe lângă trupul tău care se mișcă atât de bine atunci când îl cuprinde pe al meu?

Ceea ce simt pentru tine nu se măsoară în articole scrise pe blog sau inimioare desenate pe o foaie de hârtie. Se măsoară în schimb într-o altă piruetă, o altă privire, alte mii de zâmbete cu tot atâtea mii de semnificații, un sărut, o atingere, un alt stil de dans, un pas stângaci, râsete. Se măsoară în muzica sufletelor noastre, în compatibilitate, în visuri, iluzii, planuri și un talent în ale dansului de care te încăpățânezi să nu fii conștient!

Poate - partea a doua

Simțea miros de măr copt cu scorțișoară venind de jos. O amețea. Sau să fi fost vinul fiert? Dar nu-și amintea să fi băut. Deși umezindu-și buzele a simțit urmele vinului pe ele. Instinctiv, și-a îndepărtat ochii de fața lui și s-a uitat pe geam. Ningea. Ningea?

Poate - partea întâi

http://thelifeofagreenfairy.blogspot.ro/2012/11/poate.html

Stătea și îl privea încă mirată ca un copil care nu înțelege de ce anumite lucruri trebuie să fie așa sau așa. Era micuță...în ciuda piedicilor din viața ei, în ciuda nedreptăților și a timpului pierdut căutând în van, era încă doar un copil...deși ai fi crezut că poate...

Poate! Iar poate! Chiar și acum când fericirea ei atingea pentru prima dată cote maxime, poate îi ieșea în cale. Poate ar fi trebuit să plece...dar nu de lângă el, ci de lângă restul. Să plece și să se ascundă în brațele lui, acolo unde totul părea mereu perfect și bine. Acolo unde se simțea mereu protejată chiar și atunci când nimic nu era bine nici între ei.

Poate că ar fi fost mai bine așa. Poate…poate că încă mirosea a scorțișoară și a vin fiert. Chiar și după aproape un an. Sau poate era totul doar în mintea ei…oricum ar fi fost, îi plăcea atmosfera care se crea în jur de fiecare dată când era lângă el.

Îl ținea încă de mână, își dorea încă cu ardoare să îi sărute buzele, ochii, mâinile…poate că își dorea asta acum chiar mai mult ca atunci când apăruse primul poate.

În ciuda a ceea ce credeți probabil, această nouă incertitudine era una bună. Era una promițătoare, plină de iluzii și planuri. Era un poate care, paradoxal, îi oferea siguranță și certitudine.

Poate se va însura cu mine...

Poate îmi va ierta mici greșeli și urlete prostești...

Poate în ciuda nesiguranței zilei de mâine, mă va iubi la fel și peste ani...

Câte un poate care o făcea să râdă copilărește la fiecare idee. Cine ar fi crezut? Ea din toate celelalte. Ea să fie cea care avea onoarea să se supere pe el și apoi să îl ierte de fiecare dată. Ea să fie cea care îi săruta fruntea ca pe o icoană și cea care îi strângea mâinile masive în mânuțele care erau doar jumătate cât ale lui. Ea să fie cea care îl punea pe jar cu un poate, în timp ce zâmbea în interior știind că orice poate era de fapt un da.

Poate...poate vor rămâne împreună o viață...poate se vor iubi la fel de mult mereu...poate chiar mai mult...poate va fi bine...sau poate va fi rău...poate va dispărea și poate ăsta odată și odată...sau poate nu.

Poate că de fapt asta nu contează...poate că tot ce contează e că el e al ei iar ea e a lui. POATE...

De ce te miri?

You said you were going to see me later, and you leaned to me, you put your hand on my chest and you kissed me. Soft. It was quick. Kind of like a habit. You know, like we'd do it everyday for the rest of your lives.

         Eşti mereu mirat atunci când îmi amintesc detaliile unei întâlniri de demult.  Dar cum aş putea oare să uit vreodată ceva ce are legătură cu tine? Sunt amănuntele care mă fac să te simt lângă mine și să zâmbesc în neștire chiar și atunci când nu ești lângă mine.

          Nu pot uita prima dată când m-ai privit în ochi și mi-ai strigat râzând “Ce trompetă ai!” și m-am uitat aparent enervată – însă de fapt extrem de topită – la tine. Nu pot uita nici cum m-am așezat timidă lângă tine cu o carte deschisă ca acoperire a faptului că vroiam doar să stau acolo…și cum te-ai apropiat alarmant de mult, vezi doamne interesat de carte.

       Ce nu îmi amintesc însă e prima dată când am vorbit în privat. Acea parte a poveștii mi s-a șters complet din minte, motiv pentru care cel mai probabil nu voi putea niciodată să îmi scriu memoriile. Cum aș putea scrie povestea noastră fără unul din cele mai importante momente? Entuziasmul primei conversații, dorința ca ea să nu se încheie, cuvintele alese, teama ca subiectele să nu ne ajungă și să realizăm că nu avem nimic în comun…ah, memorii! Dulci, fericite memorii!

            Îmi amintesc apoi cum m-ai prins în brațe în drumul spre fumoar și m-ai întors spre tine. Mi-ai luat fața în mâini rapid însă gentil, m-ai privit pentru o secundă iar apoi m-ai sărutat la fel de grăbit și misterios, dar cald, dulce, ca și cum am fi fost obișnuiți cu asemenea dovezi de afecțiune.

           Mi-aduc aminte și de prima dată când am crezut că îmi vorbești pentru ultima dată. Deși nu te puteam privi în ochi rugător, cuvintele o făceau pentru mine…însă tu erai convins – între noi nu mai putea fi nimic. Mi-ai mai spus odată “pui de om” și ai încheiat ca și cum ai fi pus pe pauză o melodie superbă, fără ca nici tu să fi știut motivul.

        Vai și nu pot uita inelul! Și privirea! Și sărutul! Nu pot uita cum în căldura îmbrățișării și pasiunea sărutului încununat de un inel, am simțit convingerea ta că eu sunt cea pentru tine…că eu sunt întradevăr puiul tău de om. Cine s-ar fi gândit? Cine s-ar fi așteptat? Nici tu, nici eu cu siguranță. Și atunci cum ai putea să îmi ceri să uit măcar un detaliu din tot ceea ce ne-a adus astăzi aici? 

Fiindcă te iubesc enorm...

Fiindcă te iubesc enorm, am decis ca inima mea să fie de acum a ta. Fiecare ventricul, fiecare arteră, fiecare venă, fiecare celulă. Ți le dau pe toate până la ultima. Îți dau inima mea...

Fiindcă te iubesc enorm, am decis ca fiecare gând al meu, important sau nu, să fie și al tău. Vise, iluzii, fantezii, sunt toate ale tale. Îți dau gândurile mele...

Fiindcă te iubesc enorm, am decis ca trupul meu să fie de acum al tău. Ochii, buzele, gâtul, șoldurile, tot ceea ce tremură la atingerea ta. Îți dau trupul meu...

Fiindcă te iubesc enorm, am decis să uit de numele meu. Eu nu mai sunt cea care am fost, iar astfel numele tău e cel pe care îl am brodat acum pe piept. Îți dau numele meu...

Și fiindcă te iubesc până la cer și mai departe de atât, fiindcă te iubesc atât de mult încât uneori uit să respir, fiindcă te iubesc așa cum n-am crezut că voi iubi vreodată, fiindcă te iubesc atât de mult încât te simt chiar și atunci când ești departe, am decis să mă dau toată ție. Îți dau ființa mea...

O mie de moduri de a spune te iubesc

Te-am desenat în minte. Am un portret bine definit pe care îl contemplu cu fiecare ocazie.

Ridurile fine ce se formează în jurul ochilor atunci când zâmbești.
Încovoierea buzelor atunci când te apropii să mă săruți.

Mușchii.
Părul.

Forța trupului tău atunci când mă ridici ca pe un fulg.
Am desenat chiar și vorbele tale...fiecare te iubesc, fiecare îmi lipsești, fiecare vino mai aproape...

Haine.
Zâmbete.

Portretul meu are și melodii...cântecul pe care am plâns prima dată, cel pe care am râs ca doi isterici, acordurile pe care am încercat să dansăm, versul pe care îl repet mereu în minte când mă gândesc la zilele în care am locuit împreună.

Mă simt ca o copilă. Trăiesc acum prima mea iubire. Fluturii mi-au luat-o la galop, zâmbetul mi-e prezent mereu pe fețișoară. Sunt emoționată, înfierbântată, speriată...
Dar mă simt și ca o femeie. Trăiesc acum marea și ultima mea iubire. Am planuri mari, am crescut, iubesc cu adevărat. Nu mă joc și nu vreau să fug. Sunt prezentă cu toată ființa.

Te-am desenat în minte. Și lângă tine sunt implicit și eu. Lângă noi e tot ceea ce ne caracterizează. E iubirea noastră desenată în o mie de culori. E fericirea. Sunt secunde ce trec în zbor. Sunt o mie de moduri de a spune te iubesc.

Pur și simplu te iubesc

Privindu-te îndelung adeseori, un întreg amalgam de vise și idealuri mă năpădește. Îmi imaginez cum viața noastră se înfruptă din iubirea ce ne leagă. Observ cum fiecare șoaptă, fiecare zâmbet, fiecare te iubesc ne îndeamnă să luptăm tot mai mult pentru ca pașii noștri să aibă un singur drum.

Aștept mereu însetată momentele pe care le petrecem împreună, fie că mâncăm, ne certăm, povestim sau facem dragoste. Respir ființa ta, o simt prin toți porii chiar și atunci când nu ești aici și în nenumărate rânduri  pierd controlul și mă las pradă ție.

Vreau să-mi petrec viața încălcând reguli, făcând un infinit de lucruri pentru prima dată alături de tine, să râd, să plâng, să doresc. Vreau să te iubesc în fiecare zi mai mult și mai mult și mai mult până când iubirea întradevăr o să dea pe dinafară, până când singurul lucru pe care îl vei mai vedea va fi iubirea mea și nimic altceva.

Te iubesc etern...te iubesc ca o nebună...te iubesc și nu regret nicio secundă...

Engaged

When you realize you want to spend the rest of your life with somebody, you want the rest of your life to start as soon as possible.
- Nora Ephron

Astăzi m-am întrebat de ce nu am mai scris pe blog...iar acum, gândindu-mă pentru o secundă la asta, am realizat. Am totul. Am tot ce mi-aș putea dori și chiar mai mult. Nu mai am nevoie de un blog pe care nu cu mult timp în urmă expuneam fiecare gând, trăire, sentiment. Acum trăiesc cu adevărat iar asta îmi ocupă tot timpul.

Când să scriu dacă el e mereu lângă mine? Cum să scriu când el e singurul lucru pe care îmi concentrez atenția?

Întotdeauna m-am întrebat dacă îl voi cunoaște vreodată pe cel cu care îmi voi petrece tot restul vieții și dacă voi trăi sentimentul acela de siguranță...dacă voi ști cu toată ființa că el e cel pentru mine. Acum știu. El e the one.

Cu fiecare zi care trece, cu fiecare sărut, cu fiecare discuție despre nimicuri și lucruri importante, cu fiecare franzelă sau turtă dulce devorate cu el, cu fiecare cafea, cu fiecare strângere de mână sunt tot mai sigură că el este cel cu care vreau să fiu și peste cinci, zece, douăzeci, o sută de ani.

Îl iubesc atât de mult încât chiar și atunci când e lângă mine îl doresc și mai mult. Mi-a furat sufletul, mi-a furat viața, inima, gândurile...respir prin el. visez la el. trăiesc prin el.

Dor de tine, dor de noi

Și mie îmi lipsești. Mai sunt două zile...sper să treacă repede...

22:41

Doar două zile...e ca și cum ai spune că mai e doar o eternitate. Nu aș fi crezut vreodată că o să îmi lipească cineva atât de mult. Fiecare părticică a corpului meu tânjește după tine.

Mi-e dor de ochii tăi.
Mi-e dor de vocea ta...știu că m-ai sunat abia ieri, dar vreau să te aud șoptindu-mi la ureche...vreau să-ți simt respirația gâdilându-mă până în vârful picioarelor.
Mi-e dor de nelipsitele tale glume și de modul în care faci orice lucru să pară amuzant.
Mi-e dor să-mi spui că mă iubești așa din senin, ținându-mă de mână.
Mi-e dor să-ți scriu mereu...orice. Doar să îți dau un motiv să îmi răspunzi.
Mi-e dor de plapuma grea, de melodia aia enervantă, de întuneric, de titluri notate pe telefon.
Mi-e dor de plimbări, de cafea băută în parc pe bancă, mi-e dor de leagăne.
Mi-e dor să încerc să-ți cuprind corpul cu mâinile mele prea mici.
Mi-e dor să-ți sar în brațe.
Mi-e dor să mințim polițiști, mi-e dor de B1, mi-e dor de poze.
Mi-e dor de seri pierdute în fața casei mele.
Mi-e dor să trăiesc.
Mi-e dor.

Te iubesc.

El e tot

Dacă erai un capriciu, un moft sau doar o chestie de orgoliu, doar să am lista de cuceriri mai mare, nu mai vorbeam acum, nu puneam suflet, nu te iubeam...am găsit în tine tot ce am nevoie...

23:26

Atunci când mă sărută, e ca și cum întreaga lume ar fi concentrată într-o singură atingere a buzelor noastre. 

Ochii lui luminoși îmi surâd cu dorință de fiecare dată când îi privesc.

Tremură mereu ușor atunci când cuvintele se pierd treptat, iar noi ne contopim unul cu celălalt.

Mâna mea se îmbină perfect cu a lui.

Îl visez mereu. Nu i-am spus asta, dar probabil că acum o să afle. Îl visez și e exact așa cum e în realitate fiindcă nu vreau să schimb nimic la el.

E zâmbitor chiar și atunci când mă ceartă.

M-a făcut să îmi placă să vorbesc la telefon, iar acum aștept mereu nerăbdătoare să îi aud vocea caldă șoptind un simplu alo.

Îmi spune că mă iubește și simt că e un sentiment atât de firesc pentru el...ca și cum m-ar iubi de o viață.

E sigur de ceea ce vrea. Mă vrea pe mine și mă vrea pentru mult mult timp. 

E al meu.

Îl iubesc.