Looking back, it's easy to see when a mistake has been made... to regret a choice that seemed like a decent idea at the time, but if we used our best judgment and listened to our hearts, we are more likely to see that we chose wisely and avoided the deepest most pain regret of them all - the regret from letting something amazing pass you by. - Grey's Anatomy
Plouă.
Plouă de câteva zile încontinuu și deja simt că stropii de
ploaie fac parte din mine...că sunt una cu ei și că fără ploaie nu aș
mai putea trăi. E ciudat cum ajungi să iubești un lucru pe care l-ai disprețuit
atâta timp și pe care, cu cât simțeai mai mult că începi să îl vrei, încercai
să îl urăști pentru că era nefiresc să îl iubești.
Mă simt hipnotizată. Mă simt ca și cum singurul lucru care
m-ar putea face fericită în momentul acesta e ploaia asta ciudat de
atrăgătoare. E un lucru bizar atracția aceasta, nu crezi? Cum te face ea să îți
pierzi mințile, să îți contrazici fiecare principiu și fiecare celulă din corp,
fiecare părticică a minții care îți spune Nu!
Nu o face!
Dar nu pot să nu o fac...mi-e foarte greu să stau departe de
picurii de ploaie care mi-au otrăvit mintea și sufletul și care mă trag cu o
viteză amețitoare spre ei, fără să pot măcar să reacționez. Lângă o cană de cafea fierbinte cu
scorțișoară și un halat călduros, stropii de ploaie încununează o zi atipică,
dar neașteptat de perfectă.
Plouă, dar cumva e în regulă de data aceasta. Ploaia e
plăcerea mea vinovată acum. E ciudat cum ajungi să iubești dintr-o dată un
lucru pe care te-ai chinuit atât să îl respingi, nu-i așa? Lucru bizar mai e și
atracția asta...
