Am aflat într-un final răspunsul la toate acele întrebări.
Și mi-e teamă că acum mă blestem că am mai cerut o explicație.
Am aflat că atunci când iubești mult intervine frica. Frica
de a iubi PREA mult, frica de a nu fi iubită destul, frica de a nu fi destul de
bună, frica de a nu fi lăsată singură, în ploaie cu speranțele călcate în
picioare.
Am aflat că tinzi să fugi înainte să se întâmple toate
astea, că inima îți spune să te oprești dar picioarele ți-o iau deja cu mult înainte,
că îl vei răni deși tot ce vroiai era să te protejezi pe tine însăți.
Am aflat că frica te împinge spre greșeli ireparabile, că îl
vei pierde împingându-l mereu, că vei fugi și te vei întoarce...dar când te vei
întoarce va fi prea târziu...când te vei întoarce sufletul îi va fi pustiit,
amintirile vor fi dispărut, iubirea-i va fi secat.
Am aflat fericirea alături de el iar acum a dispărut.
Am aflat că uneori e mai bine să uiți, să accepți, să
ierți...
Am aflat acum că nu vreau să mai fug, dar, am aflat, e prea
târziu.
