E aproape un an..

EA era astfel…ea impresiona prin simpla prezenţă, avea trăsături de copil cu ochi mari şi buze pline. Era naturală…cu părul castaniu lăsat liber pe spate, fără tocuri şi decolteu, cu obraji sidefaţi şi fără niciun accesoriu, părea un personaj dintr-un cu totul alt decor, mai puţin cel al vieţii mele.

Atunci când toată lumea iese din sală, după ropote de aplauze și mii de zâmbete, rămân singură pe scenă. Îmi dau masca jos. Mi-o pun însă repede la loc, sting reflectoarele care mă orbesc și privesc spre public. E întuneric. Reuseșc cu greu să disting o figură prietenoasă și iubitoare venind spre mine.

Mă îndrept fericită și cu brațele deschise spre el, însă face doi pași înapoi speriat, timid și puțin reticent. Îmi dau masca jos și mă așez pe marginea scenei, în speranța că se va răzgândi și va veni la mine. Aștept răbdătoare și cu inima caldă ca timpul să își spună cuvântul.

Trec zile. Trec săptămâni, apoi luni. Suntem tot aici. Eu, subțirică, cu părul desprins și ușor dezordonat, îl fac să se apropie câte puțin iar el, minunat, cu o privire serioasă dar caldă și cu barba puțin crescută, mă primește în inima lui încet dar sigur. Îmi spune povești în timp ce se joacă cu câte o șuviță rebelă. Mă studiază atent și eu la fel, ca și cum am încerca să reținem cât mai multe detalii într-un timp cât mai scurt.

Ne îndrăgostim...îi trimit scrisori iar el scrie despre mine. Învățăm să ne iubim, să ne respectăm și să iertăm. Timpul trece, dar trece pe lângă noi...spectatorii vin și pleacă încă, dar eu nu mai port masca, fiindcă lui nu îi place. Vrea să fiu eu, așa că eu și sunt. Simplă, uitucă, aiurită, visătoare, dar el mă iubește așa.

Se apropie un an de când mi-am dat pentru prima dată masca jos și am îndrăznit să visez la el. Mă iubește încă și eu îl iubesc pe el. Ne certăm și ne mâncăm zilele, dar ne împăcăm mereu și râdem de noi și de cât de orgolioși putem fi uneori. Vreau să petrecem o viață pe scena iubirii noastre, să creștem și să se joace cu șuvițele mele mereu. Eu subțirică și cu părul dezordonat, el serios, dar iubitor și grijuliu.

Îl iubesc!

The only thing I need

It's beginning to feel a lot like Christmas...

Cafeaua aburindă umple camera de un parfum amărui. Ți-am adus o bomboană legată cu o panglică roșie și un sărut înghețat de frigul de afară. Buzele tale fierbinți topesc încet încet gheața care îmi învăluie trupul.

E cald și bine aici la tine. Asculți muzică și privești când spre mine, când spre calculator. Din când în când avem câte o tentativă de conversație pe care o încheiem rapid cu râsete și o îmbrățișare lungă. Încă nu a venit Crăciunul...însă în prezența ta nu pot să nu mă simt mereu ca într-un glob de cristal cu o lume perfectă în el, plină de zăpadă și parfum de iubire și lumânări.

Salteaua e puțin cam tare...tocmai de aceea stau tolănită pe tine ca o pisică dornică de căldură și atenție. Iubesc momentele acestea în care nimic nu contează în afară de cafeaua fierbinte cu rom și scorțișoară, mandarinele de pe birou și noi doi.

Timpul stă în loc deja de ceva vreme, iar parcă lumea a înghețat cu totul în jurul nostru.  Am uitat de frigul de afară, de facultate, de bani și de promisiuni. E sărbătoare în camera noastră și ne bucurăm din plin de ea. Noi doi, căldura și muzica în surdină. Un Moș bogat în iubire, puiule și la cât mai mulți Moși împreună!

Te iubesc.